Lavinia Gedo

E bine ştiut că proverbele şi zicalele din popor sunt pe atât de adevărate, pe cât sunt de ironice şi amuzante. De la „vorba dulce mult aduce” la „frate, frate, dar brânza-i pe bani”, folclorul românesc s-a dovedit o mină bogată în vorbe gen Păcală. Veridicitatea acestor vorbe s-a dovedit prin diferite experienţe personale sau prin... teorii matematice. Ce au în comun un fluture şi o buturugă? Acelaşi element ca şi proverbele din popor şi teoriile matematice. Şi totuşi… o legătură există.

Fluturele mic răstoarnă carul mare

În anul 1961, Edward Lorenz, profesor de matematică şi meteorolog, a creat pe calculator un program care să simuleze vremea. Într-o zi, din greşeală, a schimbat nişte zecimale reprezentând condiţiile atmosferice de la 0,506127 la 0,506. Acea mică greşeală a creat schimbări pe termen lung în prezicerile vremii. Acest lucru l-a determinat pe Lorenz, în anul 1972, să scrie într-un ziar ceea ce va fi denumit „efectul fluturelui”: „Există vreo posibilitate ca bătaia din aripi a unui fluture în Brazilia să cauzeze o tornadă în Texas?”. Iată deci buturuga şi carul românesc sub forma unui cataclism meteo.

Cauză şi defect

În acelaşi articol, Lorenz îşi exprimă dilemele şi îngrijorările cu privire la această posibilă nouă aplicaţie a ideii de cauză şi efect. El e de părere că efectele mari ale unui eveniment atmosferic minor implică atât o problemă practică în meteorologie, cât şi una filosofică. Cea meteorologică ar deduce neputinţa precizării vremii pe termen lung din cauza limitării şi imprevizibilităţii fenomenelor care ar avea loc. Oricât de mică ar fi schimbarea provocată în natură, nu vom şti niciodată ce s-ar fi întâmplat dacă nu am fi făcut-o. Şi, din moment ce schimbările mici au efecte prea complexe, e cu neputinţă să apăsăm fictivul buton de salvare a omenirii: anularea.

Fluturii nu trec numai prin stomac

Una dintre principalele lecţii ale acestui efect este aceea că e imposibil sau extrem de greu din punct de vedere uman să calculezi cu exactitate aceste schimbări. Pe de altă parte, sunt o mulţime de fluturi care roiesc liberi în lume, în sensul că există o multitudine de cauze care se combină între ele şi generează efecte multiple.
Uneori cauza nu se dovedeşte a fi decât efectul altei cauze, care la rândul ei este efectul altei cauze şi aşa mai departe, iar savantul care ar calcula s-ar trezi că prin acest lanţ de evenimente ajunge până la potop sau la creaţie.

Mărul lui Newton vs. fluturele lui Lorenz

Mai mult decât atât, Lorenz a descoperit cât de stricte sunt limitele cunoaşterii noastre, pornind de la ideea că, în cazul unor modele fizice cu un număr mic de variabile cunoscute, se pot produce la nesfârşit efecte necunoscute şi irepetabile. Această idee ocupă un loc de onoare în binecunoscuta teorie a haosului, a căror susţinători afirmă că Lorenz a ajutat la detronarea ideii newtoniene a unui univers previzibil şi neschimbător.

Fluturaş, nu mai ai aripioare

Chiar dacă este sau nu adevărată ideea că un fluture poate cauza un uragan, cu siguranţă soluţia ideală nu ar fi aceea să tăiem aripile tuturor fluturilor din lume. Ar însemna o muncă titanică şi de-a dreptul inutilă. Dincolo de acest enunţ, aplicaţiile pot fi mult mai personale şi adevărate în viaţa de zi cu zi.

Nu trebuie să ne procupe dacă mâine va trebui să luăm sau nu umbrela cu noi pentru că un fluture a mişcat în Noua Zeelandă. Inevitabil o altă lege ar interveni în acel moment, o lege mult mai populară – legea lui Murphy – care spune că atunci când îţi iei umbrela cu tine sigur nu va ploua.

Mai important este să privim la aspectul personal al acestei teorii, acel aspect care implică deciziile şi hotărârile din viaţa noastră. Dincolo de murphisme, buturugi şi fluturi, odată luată o decizie greşită, aceasta poate cauza un adevărat uragan în viaţa personală.