,,Dragostea este răbdătoare, este plină de bunătate, nu este invidioasă, nu se laudă, nu este mândră, nu se comportă indecent, nu-şi urmăreşte propriile interese, nu se supără, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nedreptate.'' (1 Corinteni 13:4,5)

Iubeşti sau eşti iubit, eşti într-o relaţie sau împarţi dragostea tuturor, indiferent de unde vine sau unde se duce dragostea ta, cam acesta este bagajul cu care vine încarcată. Și ţine cu tot dinadinsul s-o primim şi s-o dăm mai departe în forma asta pentru că ştie ce minuni poate face cu fiecare componentă a bagajului.

Răbdarea. Să ai răbdare cu fratele mai mic ce abia învaţă să citească sau, de ce nu, cu sora mai mică, când vezi că matematica îi face probleme şi tu eşti singura care o poţi ajuta. Poate n-ar fi aşa greu dacă n-ai avea şi tu teme într-o singură zi cât pentru o săptămână, sau dacă ea ar înţelege mai repede şi mai uşor! Dar îţi aduci aminte că dragostea e şi plină, plină ochi, de bunătate. Aşa că tragi aer în piept şi o iei de la capăt cu explicaţiile. Explicaţii din acelea la lucruri care ţie ţi se par banale, şi pe care le visezi noaptea. Şi chiar şi atunci când vezi că privirea ei nu îţi dă prea mari speranţe că a înţeles, continui cu răbdare, bunătate şi fără să te superi. Pentru că asta-i dragostea, şi tu îţi iubeşti sora!

Dar, când eşti tată, şi una din fetele tale, prinţesele tale, primeşte cadou un căţeluş - un ghem alb cu ochi negri, ce faci? Ştii că nu eşti un împătimit al animalelor, mai ales când vine vorba să stai cu ele în casă. Însă, cu toate acestea, nu-ţi urmăreşti propriul interes, ci, pentru câ îţi iubeşti copilul, vei accepta încă un membru în familia ta.

Mai ştii atunci când prietena ta cea mai bună, şi-a cumpărat ceasul acela frumos pe care şi tu îl admirasei, dar nu ţi l-ai putut permite? Şi prima dată ai simţit cum invidia începe să-şi facă loc în sufletul tău. Apoi, însă, îţi aminteşti că ea este prietena ta cea mai bună, cea cu care ai trăit cele mai frumoase momente şi cu care ai crescut de mică. Atunci decizi că n-are rost să laşi invidia să-ţi ia în stăpânire inima. Pentru că o iubeşti şi ştii că şi ea te iubeşte!

Însă, cel mai interesant a fost atunci când primul tău articol a fost publicat. A fost ceva nemaipomenit! Redactori, prieteni, chiar şi necunoscuţi ţi-au scris cele mai frumoase cuvinte şi aprecieri! Cu toate că ţi-ai impus să nu dai voie mândriei să te viziteze, aceasta, însă, nu s-a lăsat prea mult aşteptată. Simţeai că meriţi toate laudele, că eşti cineva. Dar, ce bine că nu a durat prea mult! Ai realizat imediat că tot ce ai reuşit să faci, nu puteai singură. Dumnezeu ţi-a dat inspiraţia, ideile, chiar şi familia despre care ai scris, tot El ţi-a dat-o! Chiar aşa, ce repede uităm că nu suntem decât o mână de tărână!

Ştiu că şi tu iubeşti, chiar dacă îţi oferi dragostea unei singure persoane sau o împarţi tuturor. Oferind iubire nu ai cum să devii sărac, mai ales atunci când doreşti binele celui/celor de lângă tine şi faci ceva în acest sens. Răbdarea, bunătatea, înţelegerea, umilinţa, simplitatea, să ne aducă aminte că nu merită să ne umplem inima cu lucruri negative, pentru că inima există ca să ofere şi să primească dragoste!