Întotdeauna m-am întrebat care este acel factor determinant care diferențiază împlinitorii de visuri de cei care renunță la ele. Care este acel „ceva” (motivația interioară) care îi animă pe unii să evolueze continuu, să fie împliniți și să fie fericiți - în timp ce alte persoane nu sunt capabile nici măcar să pornească la drum? Ce le dă oare putere oamenilor de a-și împlini visurile întocmai, în timp ce alții nici măcar nu mai îndrăznesc să viseze?

O dorință arzătoare pe care vrei să o împlinești este punctul de la care pleacă orice visător. Visurile nu se nasc din indiferență, lene, noroc sau lipsă de ambiție.

Și tocmai aici intervine diferența: căci dacă pierzătorii nu câștigă niciodată, câștigătorii sunt aceia care nu renunță niciodată. Visătorii pragmatici nu renunță niciodată!

Cu toții ne făurim visuri și ne închipuim scenarii ideatice, dar cei care ajung să le înfaptuiască sunt aceia care indiferent de contextul dat, nu renunță la visul lor și luptă cu toata energia pentru materializarea lui.

Visul lui Napoleon Hill pentru copilul său surdomut

Blair Hill a venit pe lume fără urechi, iar medicul a recunoscut în fața părinților că avea să fie surdomut pentru totdeauna. Tatăl său, Napoleon Hill, a refuzat să accepte ce a zis medicul; și-a dorit și și-a propus în sinea sa ca fiul său să audă și să vorbească!

Cum? Nu știa încă dar era convins că trebuie să existe o soluție și el era acela care trebuia să găsească calea într-acolo.

Această decizie a fost luată sub marea putere a dorinței! Mai mult decât orice altceva, și-a dorit ca fiul său să nu fie surdomut. Și nu s-a îndepărtat niciodată de această dorință!

Pentru a-și îndeplini visul s-a hotărât că trebuie să găsească o cale de a transpune în mintea copilului său propria dorință arzătoare de a găsi căi și mijloace prin care creierul să recepteze sunetele fără ajutorul urechilor. De îndată ce copilul avea să fie suficient de mare pentru a coopera, mintea lui avea să fie deja impregnată cu dorința arzătoare de a auzi, astfel încât natura, prin mijloace doar de ea știute, să o poată transpune în realitate.

Imediat visului, urmează planul de acțiune care determină ca finalitate împlinirea țelului. Primul lucru pe care tatăl său l-a făcut a fost să-i cumpere un fonograf prin care să-l atragă cu frumusețea muzicii. Apoi, în fiecare seară înainte de a dormi, îi spunea povești menite să-i dezvolte încrederea în sine, imaginația și mai ales dorința arzătoare de a auzi și de a fi un om normal.

Băiețelul surd a absolvit clasele primare, liceul și colegiul fără a-și auzi profesorii. Nu a urmat o școală specială pentru surzi iar tatăl său nu i-a permis să învețe limbajul semnelor. În tot acest timp tatăl său a căutat să-i implementeze băiețelui său ideea că „suferința nu este un dezavantaj, ci un lucru de mare valoare.” L-a învățat să exploateze situația în care se afla și în niciun caz să nu se limiteze la prejudecățile pe care oamenii din jurul său i le opuneau.

Prima realizare în viața micuțului Blair Hill a fost ziua în care a vândut ziare în cartierul său. La sfârșitul zilei înregistrase un profit de 42 de cenți. Acest băiat condamnat pentru o viață întreagă să fie surdomut a ajuns mai târziu să lucreze într-o companie mare de comercializare a dispozitivelor auditive, aducând astfel speranță și liniște în sufletul persoanelor cu deficiențe de auz.

Niciunul dintre noi nu a primit o viață perfectă, ci e cu atât mai minunat cu cât ni s-a dat șansa de a o construi astfel. Ia exact datele în care trăiești acum și schimbă-le așa numai după cum în vise ți le închipui.

Dacă vrei, nimic nu-ți poate sta împotrivă! Devino persoana pe care ți-o dorești și de care societatea noastră are atât de mare nevoie!

Mintea noastră nu cunoaște alte limite în afară de cele pe care le stabilim noi înșine! Dorința este cea care va reda realității imposibilul.