Încă o dimineață, o nouă zi… 

Ce te motivează să te dai jos din pat? 

De ce te ridici când sună alarma? 

Care este forța care te face să lași patul confortabil, perna moale, senzația plăcută de cald din așternuturi și să îți pui mușchii în mișcare și mintea la treabă? Să mergi la baie, să mănânci, poate chiar să alegi să mănânci ceva sănătos, să îți alegi haine potrivite, să pleci de acasă? Ce anume face ca zi de zi, lună după lună să ai energie și motivație să continui? Ce îți conduce viața?  

Poate este examenul pe care trebuie să-l dai, poate este amintirea a ceva din trecut și speranța că poți recâștiga ce ai pierdut, poate este o persoană pe care o iubești, sau un obicei, o dependență pe care arzi de nerăbdare să o satisfaci sau poate e un puternic sentiment de mânie, ori dorință de îmbogățire sau răzbunare, ori poate că puțin din fiecare? 

Poate ești condus de o problemă pe care trebuie să o rezolvi și întreaga ta existență de moment se concentrează pe această sarcină, poate e o relație pe care vrei să o menții sau să o recâștigi sau poate mai degrabă o valoare morală care te îndeamnă să fii om bun, să îți duci “crucea” cu onoare? 

Există mii și mii de posibilități de răspunsuri, dar în linii mari sunt câteva categorii majore, câteva tipare care se repetă.

  Sunt oameni care trăiesc cu amintirea greșelilor și sub influența eșecurilor trecute, practic viața lor este controlată de sentimente de vinovăție. Nu pot depăși blocajele emoționale și nici nu merg mai departe cu rațiunea către prezent, și în niciun caz către viitor. Tot ceea ce fac are legătură cu ceea ce s-a întâmplat cândva și poartă cu ei povara neiertării proprii. Oamenii sunt cu adevărat produsul trecutului, dar nu trebuie să fie prizonierii lui. Există șansa iertării, este o valoare morală pe care divinitatea a promis-o în dreptul tuturor celor ce o doresc, iar după ce o acceptă în viața lor oamenii sunt pentru prima dată, poate după mult timp, liberi. 

Viață altora e condusă de resentimente și mânie.Dacă în prima categorie, trecutul bântuia și controla sub forma propriilor greșeli neiertate, în acest caz apar sentimente puternice, negative, îndreptate către alții. Sunt oameni care se dau jos din pat dimineața cu gândul la cum să se răzbune, cum să își facă dreptate. Furia aceasta este cu adevărat o forță care odată dezlănțuită face ravagii în familii, între rude, în grupurile mici, în comunități mari, la scară largă, dar cele mai mari pagube le produce în viața celor ce o trăiesc. Resentimentele îi afectează cel mai mult pe cei care le trăiesc și le lasă la cârma vieții lor. 

O altă categorie este cea a oamenilor mănați de frică. Aceștia nu riscă, pierd șansa de a realiza ceva măreț din cauză că le este teamă. Aceasta poate fi rezultatul unei experiențe traumatice din copilărie, a unor așteptări nerealiste, a unor presiuni prea mari din partea altora sau rezultatul unei imagini de sine defectuoase. Frica este o „auto - detenție” ai cărei prizonieri pierd sensul și frumusețea vieții.  

Mulți alții sunt controlați de materialism. Dorința lor de câștig material este singurul scop al vieții, dar ei nu știu că plătesc un preț prea mare pentru a afla că bunurile materiale nu aduc fericirea pe termen lung, că ceea ce contează nu sunt lucrurile, ci oamenii, că “a avea” nu e în niciun caz mai important decât “a fi” și că toate acestea sunt goană după vânt. Banii nu pot oferi siguranță, iar a alerga după ei este cea mai subtilă păcăleală în care pot cădea cei care au dorința de a avea controlul. Acești oameni ajung nu numai să nu aibă bani, ci ajung robi ai unui vis pe care și dacă îl vor împlini, nu-l vor trăi în libertate deplină.  

Nevoia de aprobare din partea altora este pentru alții ceea ce îi determină să trăiască.Orice fac, orice vorbesc sau chiar gândesc este supus unei aprobări tacite sau chiar deschis exprimate din partea celor pe care îi consideră mai buni sau superiori: părinți, modele din mass media, colegi, persoane iubite. Mai mult contează ce spun și ce vor alții decât ceea ce ei doresc; mulțimea îi domină, îi conduce. Dar din nefericire acești oameni se pierd în mulțime și pier odată cu ea. 

E o nouă dimineață sau o nouă seară. 

Ce te face să mergi la culcare cu speranța că soarele vă răsări din nou, că vei deschide din nou ochii și că mâine o vei lua de la capăt? Ai găsit un scop pentru existanța ta?

Lipsită de scop, viața este o un drum fără sens, fără destinație, cu evenimente fără rost și fără rezultate. Lipsită de scop, viața se dovedește meschină, inutilă și banală. Dar când descoperi sensul vieții, totul capată formă, înțelegi imaginea de ansamblu, poți întâmpina realist necazurile. Altfel, totul devine insuportabil. Și când ai înțeles care e scopul vieții tale, găsești și motive să fii fericit.

Caută sensul vieții tale!