Coșmarul comunist al părinților noștri în care se stătea la coadă la pâine și la vânat banane în perioada Crăciunului s-a încheiat. Tensiunea legată de cumpărături înseamnă pentru noi astăzi cu totul altceva. O permanentă stare de indecizie, o serie de alegeri care ne consumă timpul, energia și banii. Avem mult. Mult prea mult. Să optez pentru un șampon cu keratină și ulei esențial de nuci de macadamia sau pentru unul stimulator cu extract de lupin alb? Praline de ciocolată cu chilli cu 60% cacao sau cu 75% cacao? Grele alegeri...

De ce cumpărăm ceea ce cumpărăm?

Am trecut de la a cumpăra produse care ne satisfac nevoile vitale și ne oferă siguranță, la lucrurile care ne aduc valoare prin faptul că ne aparțin. Cumpărăm pentru a fi plăcuți, pentru a ne simți apreciați. Cumpărăm pentru emoțiile care sunt stimulate în noi de o reclamă. Cumpărăm ca să avem ceea ce ne oferă sentimentul apartenenței la un grup din care, poate, nu facem parte. Cumpărăm produse nu pentru valoarea lor intrinsecă, ci pentru ceea ce credem noi că devenim atunci când ajungem în posesia lor.

Îți sună cunoscut? Nu trebuie să răsfoiești prea multe cărți de marketing pentru a fi de acord că așa este.

În ultimii ani mă învârt în cercul strategiilor de marketing și publicitate. Am început să învăț că dacă îmi doresc ca produsul meu să fie cumpărat, nu calitatea acestuia trebuie să fie primul meu motiv de îngrijorare, ci câți de mulți bloggeri aș putea finanța pentru promovarea lui. Am aflat că dacă îmi deschid un restaurant, pe locul I în lista mea de obligații este crearea unei atmosfere Instagram-likable, și abia apoi îmi bat capul cu aprobările de siguranță de la pompieri. Am învățat că nu contează așa de mult ce vinzi, ci cum o faci. Și că poți vinde orice, dacă o faci isteț. Nu numai eu am învățat toate acestea. Și alții au învățat...au învățat că ne pot vine orice, dar ne persuadează folosind tehnicile potrivite...

Când te-ai întrebat ultima dată care este prețul real al lucrurilor pe care ți le cumperi zilnic? Chiar este real costul ceaiului? Sau plătești ambalajul care se va asorta de minune cu pantofii tăi, imortalizați pe story? Chiar atât de mult fac pastele acestea, sau faptul că platoul este împopoțonat cu o dâră de pesto pe margine mă fac să mă simt mai importantă? Îmi cumpăr pantofii aceștia pentru că sunt cusuți manual sau pentru că am văzut-o pe cântăreața X cu unii asemănători, iar faptul că îi port mă face să mă identific cu ea? Cumpăr pentru a-mi întări propria imagine, sau pentru a fura puțin din personalitatea altora? Pentru că îmi place cu adevărat, sau pentru că este în catalogul din sezonul acesta?

De ce cumpăr ceea ce cumpăr? Chiar pentru că prezintă o calitate superioară? Pentru că este cu adevărat organic? Pentru că o parte din sumă chiar este alocată unei cauze umanitare? Chiar așa? Reprezintă decizia mea un act asumat, cerebral, venit în urma unei cântăriri echilibrate a argumentelor pro și contra sau intru în jocul campaniilor de marketing imediat ce văd semnul ”REDUCERI” la intrarea într-un magazin?

Este la modă în ultima perioadă să dai 5 lei pe o asa-zisă sticlă de ”Apă cu vitamine”. Am văzut pe Instagram că este la mare căutare. Așa că am încercat și eu. Petul m-a dezamăgit: mai subțire decât mă așteptam, nu permite reutilizarea. Conținutul? Îți amintești de pastiluțele acelea dizolvabile în apă la care strâmbam din nas atunci când ni le puneau părinții în față? O antipatie similară am resimțit-o după prima înghițitură. În ce proporții se asimilează vitaminele? Cât din necesarul meu de vitamine îl găsesc acolo? Este singura sursă viabilă de vitamine pe care o am la îndemână? Sau designul sticlei dă bine în ”feed”? Mda...exact așa ziceam și eu.

Îmi plac foarte mult pantofii tip Oxford. După ce am purtat o bună perioadă pantofi de la una din firmele locale din orașul meu, la un preț decent și la o calitate care făcea și de-un bacșiș, m-am hotărât să îmi cumpăr unii mai... cool. Așa că, după o îndelungă pelegrinare prin mall-urile din București, am hotărât că voi oferi o sumă triplă pentru o pereche care mi-a luat ochii. Evident că în preț intra și chiria într-o zonă centrală a magazinului și vedetele sponsorizate pentru a recomanda produsele și parfumul care te întâmpina la intrarea în magazin și fotoliile acelea confortabile pe care te puteai întinde 2 minute, cât îți ia pentru a proba perechile alese, precum și zâmbetul larg și binevoitor al vânzătoarei. Ce îți pot spune acum, la câteva luni distanță de marea mea achiziție? Că, după bătăturile făcute constant și zgârieturile care apar ca ciupercile după fiecare utilizare, mi-aș fi dorit din suflet să fi folosit mai mulți neuroni  când am luat această decizie și să mă gândesc la mai mult decât propria-mi imagine. Chiar dacă, trebuie să recunosc, faptul că m-am putut perinda prin oraș timp de o lună cu plasa de carton inscripționtă cu numele celebrului brand de încălțăminte, a reprezentat o reală consolare.

Suntem invadați de oferte, reduceri, spoturi audio și video, fluturași la fiecare ieșire din metrou și o sută de variante de pastă de dinți, la fel de ”numărul 1 în România” și toate ”recomandate de medicii dentiști”. Suntem persuadați prin tehnici directe sau subtile să îmbrățișăm societatea de consum cu tot ceea ce ne pune ea îmbietor înainte. Psihologia consumatorului este studiată și aprofundată, iar apelul la emoțiile și valorile noastre reprezintă nota dominantă în orice reclamă bine gândită.

Știu cum este să stai jumătate de oră în fața unui raft, nehotărâtă dacă să iei produsul Xy sau Xz, care arată cât se poate de similar, cu excepția firmei și a prețului. Știu și cât de mare este tentația de a cumpăra produse care sunt ”cool” doar pentru că oamenii se uită altfel la tine când te afișezi cu ele. Dar oare chiar fac diferența între cine știm noi că suntem și cine cred ei că suntem? Și chiar contează cu adevărat diferența pe care o fac?

A venit toamna. Ne acoperim trupul cu noile modele de paltoane maxi, adăugăm colecției încă o pereche de cizmulițe-ciorap cu puf, și ne convingem că leptopul nostru are acut nevoia achiziționării unei huse mai comode, dar, din motive necunoscute, ne lăsăm sufletul pe dinafară. Sau îl înfofolim atât de bine, încât abia îi mai auzim scâncetul sugrumat. Noi? Noi unde mai suntem în toată șarada asta de sloganuri consumeriste? Mai avem loc între ”Trebuie să îl ai!” și ”Ai neapărat nevoie de asta!”?

E greu uneori să răspunzi sincer la întrebarea „De ce cumpăr ceea ce cumpăr”. Ce îți recomand? Atât ție, dar mai ales mie? Ca data viitoare când te afli în fața unei alegeri similare, amintește-ți că, în cadrul luptei care se dă pentru mintea ta, unul dintre războaiele principale are loc exact în buzunarul tău.