Dacă Lumea ar fi o Persoană...

Dacă Lumea ar fi o Persoană, mi-aș dori să o întâlnesc și să cunosc totul despre ea. Din ce am văzut și am auzit până acum, am un sentiment că știu despre ce e vorba. Că o cunosc într-o mare măsură. Dar, cu toate acestea, ea încă rămâne un mister pentru mine.

Îmi doresc să îi explorez locurile ascunse, pe care le arată doar celor curajoși și dispuși să își asume riscul de a o cunoaște, dar îmi doresc, de asemenea, să stau să privesc obișnuitul din ea, acele lucruri banale, ar crede unii, dar care mie îmi taie respirația.

Îmi doresc să o cunosc în acele momente când solitudinea valurilor mării luminate de lună se sparg de țărm, alături de bătăile inimii mele. Când sunt doar eu singur cu Lumea. Și a doua zi, să mă pierd într-o mulțime, alături de oameni străini, să călătoresc alături de ei, să le cunosc poveștile de viață, pentru că poveștile lor de viață sunt, de fapt, poveștile Lumii. După ce i-aș afla poveștile, m-aș simți mai înțelept, mai puternic.

Dincolo de stereotipurile și concepțiile greșite pe care ceilalți mi le-au spus despre ea, vreau să o cunosc mai profund pentru a descoperi cine este ea, cu adevărat. Când ura, frica și filtrele prin care o privim vor fi îndepărate una câte una, oare o să găsesc dragostea?

Dacă Lumea este o Persoană, vreau să o întâlnesc. Și poate că ... mă voi îndrăgosti de ea.

Este o poveste de dragoste care a început în momentul în care m-am născut. Pe atunci, nu era decât o dragoste copilărească, dar prin ochii mei, care vedeau totul roz, ea era atât de strălucitoare. Dar eu am crescut și cu fiecare suferință și dezamăgire pe care am avut-o, am devenit din ce în ce mai epuizat. Și de cele mai multe ori, din cauza ei deveneam atât de slab, neputincios să mai fac ceva, obosit că îmi arunca din ce în ce mai multe provocări și tot mai puține oportunități, nelăsându-mă să ajung la ea atât de ușor.

Acum, deși sunt încurcat în propriile mele idei, opinii și probleme, vreau să o văd din nou, dar de data asta cu ochii deschiși. Fără stereotipurile pe care le-am împrumutat de la alții. Vreau să o cunosc în profunzimea ei. Dacă mă îndrăgostesc și voi ajunge să o cunosc cu adevărat, oare o să găsesc ceva mai multă iubire?

Simt că este doar o chestiune de timp și deja știu răspunsul. Ea mi s-a arătat de multe ori în drumul meu grăbit către școală, apoi către serviciu. Dar eu, prea concentrat pe deadline-uri și problemele din capul meu, am fost mereu prea ocupat pentru a îi accepta propunerea de a ne întâlni. Probabil că nu mai voiam să fiu dezamăgit din nou de ea. Sau poate că îmi era frică de ce aș putea găsi în profunzimea ei.

Momentele de bucurie pe care le-am avut în copilărie devin tot mai prețioase, contrastând cu singurătatea, sărăcia și durerea pe care le voi întâlni atunci când o voi cunoaște. Dar cu toate acestea, mi-ar plăcea să fiu eu cel care îi vindecă rănile. Vreau să îi spun că aș putea-o proteja, pentru că deja m-a învățat cât de puternice pot fi cele două mâini pe care le am.

Sunt atât de multe lucruri de învățat de la ea, că o simplă viață nu este de ajuns. Pe măsură ce o cunosc din ce în ce mai mult, îmi dau seama cât de mult m-a schimbat. Fiecare experiență pe care am trăit-o este ca o oglindă ținută în fața mea, prin care îmi demonstrează de câte ori am înțeles-o greșit, prin care îmi zdrobește fiecare certitudine anterioară pe care am avut-o despre ea.

Sub toate măștile ei, îmi e teamă că a ascuns o frumusețe și o iubire mai mare decât am știut înainte, în ciuda durerii pe care o poartă cu ea. Înainte de a putea să o ajut, simt că mă voi îndrăgosti nebunește. Dar de data aceasta, va fi o dragoste bazată pe înțelepciune, prudență și speranță.

Dacă Lumea este o Persoană, vreau să mă îndrăgostesc de ea.

 

notează articolul

Astăzi tu ești profesorul!

9.1

Nota de mai sus este media tuturor notelor acordate de cititori. Îți mulțumim!

adaugă o părere