Este ora 18:45 și sala de curs din campusul universității începe să se umple. Încerc să număr din ochii participanții din această seară. Pe măsură ce numărul lor crește, cresc și emoțiile mele. Repet în minte odată  în plus introducerea, apoi recitesc ideile principale pe care le-am notat în carnețel.

La ora 19:00 închid ușile și încerc să îmi controlez bătăile inimii în timp ce mă apropii de mijlocul platformei frontale. Toți ochii sunt îndreptați spre mine și ca să îmi fac mai mult curaj, încep să zâmbesc: „Bună seara tututror și bine ați venit!ˮ
Încerc să stabilesc contact vizual cu cât  mai multe persoane din sală. Vreau să îmi apropii auditoriul în acest fel și să îi conectez mai bine cu nucleul mesajului pe care vreau să-l transmit.

„Înainte de a trece la tema noastră propriu-zisă, aș vrea să vă rog să vă notați pe bilețelele pe care le-ați primit cinci dorințe. Există însă o condiție în această privință, trei dintre ele trebuie să pară realizabile, iar două trebuie să pară imposibile, dar pe care totuși ați dori să le îndepliniți. Aveți la dispoziție cinci minute să vă gândiți. ˮ

În timp ce participanții din sală se gândeau la dorințele lor pentru anul următor, eu am început să scriu pe tablă un citat spus de Abraham Lincoln care pe mine mă inspiră: „Cel mai bun mod de a prezice viitorul este să îl crezi.ˮ
Nu aș fi putut să le cer un asemenea exercițiu participanților mei, fără să-l fi experimentat eu mai întâi, cu mulți ani în urmă.

De când eram în clasa a III-a și m-am mutat la o nouă școală cu un program de engleză intensiv, mi-am dorit să plec în altă țară la studii. Ținta mea era America sau Anglia. Până în clasa a III-a nici măcar nu știam prea bine unde sunt plasate pe hartă aceste țări, totuși știam că vreau să studiez acolo, așadar în timpul cât am studiat în clasa de engleză intensiv am încercat să obțin întotdeauna note mai mari de 7 pentru a rămâne în clasă pentru anul viitor. Scriam câte un examenul la începutul și sfârșitul fiecărui an pentru a verifica dacă nivelul nostru de limba engleză este adecvat pentru cursurile intensive.

Vă asigur că acest examen nu era chiar ușor. Examenele se dădeau cu colțul închis, pentru a evita orice tendință de imparșialitate, iar pe lângă acest lucru nu se acordau niciodată un punct din oficiu. Fiecare sutieme de notă obținută reprezenta rezultatul unui efort susținut doar prin muncă proprie.

Competiția era mare; eram peste 150 de elevi care încercam să rămânem într-o clasă de 30 de locuri unde se preda limba engleză intensiv. Mulți dintre ei veneau pentru un semestru sau un an, apoi nu mai reușeau să revină la nivel cu ceilalți. Visul meu însă era bine stabilit, așa că timp de 6 ani, din clasa a III-a până în clasa a VIII-a am reușit să rămân întotdeauna printre cei 30, fără să pic la vreun examen.

Visul meu m-a urmat și în anii de liceu când am reușit să zbor pentru prima dată în Anglia la școala Stanborough  într-un program pentru schimb de experiență ce a ținut două săptămâni, iar în final, după absolvirea liceului, am început să îmi trăiesc visul pe care începusem să-l schițez încă din clasa a III-a, și anume să studiez la o facultate din Marea Britanie.

Este uimitor felul în care mintea noastră urmează un vis spre a-l duce la îndeplinire, iar modul în care viața ne ghidează pașii spre reușită trece dincolo de capacitatea noastră de planificare. Tot ceea ce noi stabilim inițial este infirm pe lângă ceea ce ajunge să fie realizat în cele din urmă. Oamenii care îți pun ținte și visează ajung să le îndeplinească într-un timp mai scurt decât cel estimat inițial, și ajung chiar să depășească limitele visărilor lor.

Dragul meu cititor, este un nou an, un an în care posibilitatea de a visa visuri mărețe este infinită. Nu te limita la ceea ce crezi tu că este realizabil, ci limitează-ți temerile, barierele și scepticismul. Așa cum i-am încurajat pe studenții de la facultate să își pună cinci ținte noi pentru anul care urmează, în același mod îmi doresc să te stimulez și pe tine să planifici. Nu îți fie teamă de neîmpliniri și speranțe irosite, pentru că lumea se dă la o parte din calea unui om care știe unde merge. Atâta timp cât visezi și ai ținte precise în mintea ta vei reuși, fie că va fi astăzi, peste un an, sau cum a fost în cazul meu, peste zece ani. Conturează-ți viitorul prin vise, și ele vor deveni realitatea ta cotidiană. Îndrăznește!