Am rătăcit minute în șir prin Sectorul 2 al capitalei, înainte de a găsi adresa la care voiam să ajungem. În cele din urmă am întrebat un vânzător dintr-un magazin de cartier care ne-a direcționat spre un bloc cu 4 etaje, mic comparativ cu cele de care era înconjurat, de la parterul căruia se auzeau voci de copii.

Cu sacoșile pline de fructe, dulciuri și jucării, am intrat în holul larg, unde alți câțiva vizitatori veniseră să le facă o mică bucurie celor mici. Copii erau așezați pe 3 rânduri și tocmai terminau de cântat un colind când am ajuns noi.
Am încercat să îi cuprind cu privirea, să le zâmbesc fiecăruia în parte. Erau peste 30 de copii de diferite vârste, care mă priveau curioși și sfioși din colțul lor de cameră.

Supraveghetoarea ne-a oferit un scurt tur al locului și în timp ce intram rând pe rând în toate camerele, puteam să aud din ce în ce mai mulți pași urmându-ne peste tot. Copii chicoteau, se ascundeau, fugeau și ne căutau apoi iarăși cu privirea.

După ce am terminat de văzut camerele, am rămas în urmă să ne jucăm cu copii.
 - Cum te cheamă? am întrebat o fetiță ce se așezase deja comod la mine în brațe.
 - Selena, mi-a răspuns ea, zâmbindu-mi.
 - Ai un nume frumos, Selena. La fel de frumos ca tine!
 - Ba eu nu sunt frumoasă.
 - Desigur că ești frumoasă!, i-am răspuns eu cu convingere.
 - Dacă sunt frumoasă, de ce m-au părăsit părinții mei?
Nu am putut decât să o strâng în brațe mai tare, încercând să îmi dau timp pentru a găsi un răspuns potrivit.
 - Oamenii mari fac multe greșeli, faptul că ești aici nu e vina ta, îți promit.

Între timp alte câteva fetițe se strânseseră în jurul meu, așa că am luat o carte de pe raft și am început să le citesc o poveste de Crăciun. În timp ce le citeam povestea, ele mă prindeau de mână, îmi împleteau părul și mă pupau. Ceea ce le ofeream eu acestor copii era nimic comparativ cu toată dragostea pe care o primeam necondiționat din partea lor. După ce am închis cartea am continuat să vorbim.
 - Mă tem că timpul de vizită s-a încheiat, m-a anunțat supraveghetoarea, intrând în cameră.
 - Ohh, a trecut așa de repede, nici nu am realizt!
 - O să vi și mâine pe la noi? m-a întrebat o fetiță cu păr șaten și ochii mari și negri.
 - Mi-aș dori din suflet scumpo, dar nu pot să îți promit.
 - De ce nu rămâi la noi în seara asta?
 - Unde aș dormi dacă aș rămâne?
 - Poți să dormi la mine în pat și o să dorm eu pe saltea, mi-a răspuns o fetiță care până atunci fusese tăcută.
 - Suflet drag, aș rămâne aici cu voi în fiecare zi, dar mă tem că trebuie să plec acum.

Înainte de-a reuși să mă desprind din micul cerc, le-am îmbrățișat pe fiecare în parte. La ușă erau așezate zeci de pachete cu cadouri, toate împachetate festiv.
 - Atât de mulți oameni ne vizitează de Crăciun, ne-a spus supraveghetoarea. Apoi însă nimeni nu mai vine pe aici, și totul rămâne pustiu. Mi-aș dori uneori să fie Crăciun în fiecare lună, de dragul lor.

Dragul meu cititor, Crăciunul este unul dintre cele mai frumoase și mai calde evenimente ale sezonului, care aduce cu sine bucurie și pace în suflet. Te invit însă să faci din fiecare lună al anului care urmează o sărbătoare, un Crăciun perpetuu care să aducă fericire în inimile oamenilor care au nevoie de tine! Sunt atât de mulți oameni în jurul nostru care tânjesc după afecțiune, înțelegere și cuvinte de încurajare. Aproape că nu există niciodată atâta bunătate în lume pe cât avem nevoi, de aceea te rog, nu te zgârci să o oferi, și din sinceritatea inimii tale generează o sărbătoare a altruismului . Dăruiește dragoste, atenție, grijă, emoție și compasiune celor din jurul tău. Un Crăciun de 12 luni fericit!