De obicei ne temem de întrebările grele, pentru că ele nasc dificultăți și îndoieli și există posibilitatea să rămână fără răspunsuri. Însă, înainte de a ne face griji pentru răspunsuri, trebuie să ne punem întrebările potrivite.

Calitatea vieților noastre este determinată, în mare parte, de calitatea întrebărilor pe care le punem. Ce întrebăm ne conduce către adevăr și, ulterior, spre îndeplinirea obiectivelor. Însă mulți oameni evită să pună întrebări critice pentru că răspunsurile, cred ei, nu sunt întotdeauna convenabile.

Cât mă va costa? Sunt pregătit să plătesc prețul?

„Căci cine dintre voi, dacă vrea să zidească un turn, nu stă mai întâi să-și facă socoteala cheltuielilor, ca să vadă dacă are cu ce să-l sfârșească?” (Luca 14, 28)

În luarea deciziilor celor mai importante, cum ar fi orientarea academică, alegerea persoanei cu care te vei căsători, dacă și când vei avea copii sau când ar fi bine să-ți cauți un job nou, este vital să iei în considerare costurile. Compromisurile sunt inevitabile. Când ne dedicăm carierei, uităm de ceilalți; când decidem să ne căsătorim, ne luăm un angajament pentru toată viața, când facem o achiziție substanțială, avem mai puțini bani pentru acținui caritabile sau investiții.

Mulți oameni iau decizii necugetate, care pe moment par potrivite, însă se termină prin a cere un cost mult mai mare decât au prevăzut ei. Biblia ne spune că a fi un discipol al lui Hristos va fi dificil. Mulți din generația actuală au crescut într-un mediu confortabil, unde trăirea credinței a fost ușoară. Dar dacă devin grele condițiile? Vom fi noi pregătiți să plătim prețul pentru a face cunoscut adevărul și a fi un martor al Lui?

Realitatea este că ne va costa păstrarea și marturisirea credinței noastre. Fiecărei decizii pe care o luăm îi este asociat un preț care se impune a fi plătit. În ceea ce privește munca, educația și viața personală, trebuie să știm care este costul alegerilor noastre și dacă ne asumăm responsabilitatea și curajul de a-l plăti.

De ce sistemul funcționează așa?

Milenialii au devenit cunoscuți pentru tendința lor de a interpela autoritățile, de a cere schimbarea și de a dori o lume mai bună. Orice am avea în plan, înainte să schimbăm un sistem, este înțelept să ne întrebăm de ce acesta a ajuns să funcționeze, ce a mers și ce nu a mers și ce putem învăța din trecutul lui pentru a nu repeta în viitor aceleași greșeli.

Robert Frost spunea: „Nu dărâma niciodată un gard dacă nu înțelegi mai întâi de ce a fost pus acolo.” Înțelegând „de ce”-ul, nu ne ajută doar să vedem ce a mers, ci și motivul nereușitei, ceea ce ne va permite să facem planuri mai bune pentru viitor.

Cum îmi pot schimba punctul de referință pentru a-mi face o imagine de ansamblu?

Nimic nu este mai frustrant decât să lucrezi cu o persoană care crede tot timpul că are dreptate și care este incapabilă să se pună în locul altora. Tipul acesta de viziune îngustă inhibă creșterea și ucide cariere.

Ne place să strângem în jurul nostru, din vecinătate sau din biserică, oameni care ne sunt asemenea pentru că este confortabil. Dar dacă toți prietenii noștri au același fond social cu aceleași viziuni și convingeri confesionale, ne limitează expunerea la idei și perspective noi, diminuând din potențialul nostru ca lideri.

Căutând să avem o imagine mai largă, o imagine de ansamblu asupra a ceea ce ne înconjoară, ne va ajuta să înțelegem perspectivele și viziunea despre lume a unor oameni diferiți față de noi, iar asta ne va permite să rezolvăm împreună problemele și provocările ce se ivesc în comunitatea noastră globală.

A avea o imagine de ansamblu în credința noastră ne poate arăta că trebuie să ieșim din zona noastră de comoditate creștină, să servim și să iubim într-un mod mai cuprinzător și semnificativ.

Care este rolul meu vs. rolul lui Dumnezeu?

„De a vieții lor enigmă îi vedem pe toți munciți” este un vers din Scrisoarea I, scrisă de Mihai Eminescu. Într-adevăr, cea mai comună întrebare în rândul tinerilor este „Ce să fac cu viața mea?”. Toți se află în căutarea vocației și a scopului suprem în viață.

Totuși, mulți dintre cei care se află în această căutare stau pe „banca de așteptare”, având drept deviză: „Dumnezeu îmi va deschide o ușă.” Realitatea este că Dumnezeu așteaptă să luăm atitudine și să demarăm o acțiune. Dacă suntem credincioși și diligenți în acțiunile noastre, noi Îl vom onora, după cum scrie și în Deuteronom 15:10 - „Te va binecuvânta Domnul, Dumnezeul tău, în toate lucrările de care te vei apuca.” El nu a promis că ne va rezolva definitiv problemele, dar a promis că ne va ajuta și va binecuvânta lucrul mâinilor noastre, dacă suntem credincioși și sârguincioși.

Următoarea noastră întrebare ar trebui să fie: „Ce a plănuit Dumnezeu cu mine și cum pot fi credincios în îndeplinirea îndatoririlor?” Avem promisiunea în capitolul 3 din Proverbe, versetul 6: „Recunoaște-L în toate căile tale și El îți va netezi cărările.” Pentru a ne întări pașii, Dumnezeu așteaptă să pornim mai întâi. Nu ne poate întări mersul nostru dacă stăm în repaus așteptându-L.

Concluzii

Punând aceste întrebări și căutând răspunsul, suntem capabili să schimbăm viața trăită la întâmplare cu viața trăită în mod deliberat, conștient. Viața la întâmplare nu pune întrebări și acceptă orice fel de rezultate; viața conștientă pune întrebări ce cântăresc mult, caută adevăruri profunde și, pe baza răspunsurilor găsite, ia decizii, face planuri și urmează direcțiile pe care crede că Dumnezeu le indică.

Oamenii cu cele mai împlinite inimi și cu vieți pline de satisfacție și-au luat timp să-și pună întrebările corecte.