Era o zi înnorată. Oraşul era destul de aglomerat, iar eu mă grăbeam să ajung acasă. Cu ajutorului umbrelei, încercam să mă protejez de ploaie. Apa sărea împrejur, deranjată de paşii mei repezi. Picurii de ploaie se auzeau fie pe acoperişurile clădirilor, fie prin frunzişul copacilor din parc, pe măsură ce înaintam. M-am oprit la colţul intersecţiei. Răbdarea mea a fost greu pusă la încercare de culoarea semaforului, care se încăpăţâna să rămână roşie. Aşteptând, simţeam cum nemulţumirea creşte în inima mea. De data aceasta nu duceam lipsă de motive.

În mintea mea am recapitulat evenimentele acelei zile. Mi-am amintit de planurile făcute cu mare grijă şi atenţie la fiecare detaliu. M-am întrebat ce rost au avut. Oricum, totul a fost dat peste cap. Poate era vina mea - mă grăbisem şi nu luasem în calcul posibilitatea unor schimbări. Am încercat să mă consolez singură, dar degeaba. Am rămas la fel de supărată şi dezamăgită.

Fiecare dintre noi avem astfel de zile, în care planurile făcute din timp eşuează. Poate fi vorba de ceva ce ne-am dorit de mult sau de un scop urmărit care a cerut efort. Pentru ca în secunda următoare totul să se dărâme. Întreb, aşa cum m-am întrebat la rândul meu în acea zi ploioasă: „De ce nu merge?” Este desigur ceva ce nu am făcut bine, ceva ce ne-a scăpat. Dar ce?

Cel mai des ne organizăm singuri listele „ce vreau să fac” şi „cum să fac.” Poate mai cerem sfatul unui prieten, unui frate, unui părinte, unei persoane în care avem încredere.Nu ne mai gândim că mai este totuşi o Persoană la care putem apela.

Data viitoare când voi face un nou plan Îl voi întreba pe Dumnezeu. Mi s-a spus că este interesat, chiar preocupat de problemele mele, că este dispus să mă asculte şi Îşi va lua timp pentru mine atunci când Îl voi ruga. Am auzit că El cunoaşte sfârşitul de la început, că ştie (şi vrea) ce este mai bine pentru mine.

Am înţeles că acel ceva care îmi lipsea era de fapt Cineva. Şi neglijându-L pe El, nu pot întocmi planuri care să dureze. Eu nu cunosc ce se poate întâmpla în viitor, nici ce întorsături pot lua lucrurile, nici cum sunt oamenii de care aceste planuri depind. Dar cred că Dumnezeu mă poate ajuta. Vreau ca de azi înainte să formulez fiecare idee, să stabilesc fiecare ţintă şi să conturez fiecare plan împreună cu El.
În acea zi înnorată, în timp ce mă grăbeam spre casă, am decis să-L las pe El să-mi aşeze gândurile şi să mi le orienteze. Nu vrei şi tu să faci la fel?