Când iubirea dăunează iubirii

Lev Tolstoi spunea odată: „Există tot atâtea povești de dragoste pe cât există inimiˮ și îmi place să cred în veridicitatea acestui citat. Când vine vorba de iubire avem de-a face cu un infinit de posibilități, de variațiuni și de tipare, dar oricât de repetitive ar părea ele, rămân totuși originale.

Iubirea reprezintă o fundație esențială pentru o dezvoltare armonioasă, ea ne oferă motivația și puterea de-a continua să mergem mai departe în clipele când simțim că nu mai putem continua, ea este refugiul de siguranță din fața tumultului cotidian, dar ce se întâmplă atunci când această dragoste devine nocivă, când în loc să protejeze, ea dăunează și rănește, când fundația ei se prăbușește, lăsând dezorientarea și îndoiala să se instaleze în viața unei persoane?

Povestea idilică a celor doi se schimbă

Pentru a clarifica această idee, m-am gândit să împărtășesc cu voi povestea unui cuplu care a trecut prin numeroase etape, unele mai dificile, altele mai plăcute.

Jasmine și Cristi se cunosc încă de când erau copii Au crescut în același cartier, au mers la aceeași școală, apoi mai târziu la același liceu. De când se știe, Jasmine l-a plăcut pe Cristi, însă pentru mult timp acest sentiment nu a fost reciproc. Timp de zile și săptămâni, Jasmine a continuat să spere că într-o bună zi Cristi va simți la fel. Așteptarea a fost cea mai grea încercare, dar într-un final și-a primit răsplata.

Cei doi formau acum un cuplu, și plină de această fericire mult așteptată, Jasmine i-a oferit lui Cristi întregul ei avânt de sentimente. Cristi pe de altă parte nu era implicat sentimental în aceeași măsură. El a început să îi ceară lui Jasmine să nu mai iasă în oraș cu alte prietene, să nu mai facă parte din societăți de voluntariat și să își închidă conturile de pe rețelele de socializare online. În cele din urmă, el i-a cerut să nu mai dea la facultate și să nu se mai implice în alte activități sociale.

Cu timpul, Jasmine a înțeles că această dragoste nu o mai implinea, ci o lipsea de ea însăși. De dragul iubirii, ea se sacrificase pe sine și propria identitate pentru a se conforma modelului cerut de Cristi, crezând că acest lucru îl va aduce mai aproape de ea, dar în tumultul acestor schimbări se pierduse pe ea însăși.

Iubirea autentică nu cere un alt „TUˮ

Sunt sigură că povestea lui Jasmine și Cristi nu este un caz izolat. De multe ori preferăm să sacrificăm părți din noi de dragul partenerului sau a partenerei, pierzându-ne astfel propria identitate. Iubirea nu îți cere această schimbare dăunătoare. Iubirea autentică te face să te simți acceptat în întregime tocmai pentru cine ești, nu pentru cine ar trebui să fii. Iubirea autentică este necondiționată.

Schimbarea începe cu decizia de-a te schimba

Deseori aud remarci de genul: „Când o să mă însor mă las de fumat,ˮ „Când o să am o prietenă nu o să mai beau, dacă așa îmi zice ea,ˮ „De mâine mă apuc de sport, Alinei nu îi place că am luat în greutate.ˮ Este frumos să facem schimbări de dragul celor pe care îi iubim, dar sunt acestea schimbări durabile? Este nevoie de o motivație interioară și de înțelegerea faptului că ai nevoie de acea schimbare pentru a o adopta, altfel ea va fi de scurtă durată și neeficientă. Fă schimbări pentru că tu ai decis că ai nevoie de ele.

Utopia iubirii

Este ideal să avem o relație armonioasă, în care cei doi parteneri se acceptă reciproc și își oferă sentimentele în întregime unul pentru altul. Dar sunt și cazuri în care feeria este curând spulberată de realitate. Alege înțelept pe cine să iubești.

Dacă ești pe cale să intri într-o relație sau dacă ești deja într-o relație, întreabă-te dacă te implinește, dacă te face fericit/ă, dacă ești tu însuți alături de cealaltă persoană. Aceste caracteristici sunt esențiale fericirii tale. Nu te răni singur. Dacă înțelegi că unele lucruri nu funcționează, planifică și adoptă schimbarea care ți-ar aduce înapoi fericirea.

notează articolul

Astăzi tu ești profesorul!

adaugă o părere