Fiecare ne dorim să ne simțim bine, cât mai mult și cât mai des. Dar oare nu ar fi cazul ca uneori să nu mai căutam cu orice preț starea noastră de bine? Este posibil ca stările de bine să fie, în unele momente, în detrimentul rezolvării problemelor, a procesului gândirii, a moralității și a empatiei? Oare nu cumva întregul spectru al sentimentelor noastre diferite, de la furie la înflăcărare, de la revoltă, la indignare, de la vinovăție, la dezgust, au un scop binefăcător nouă? Nu cumva tocmai ele ne ajute să confruntăm situațiile neplăcute și să facem față provocărilor supraviețuirii?
Fericirea de moment este un fel de semnal de siguranță, care indică faptul că nu există o nevoie de rezolvare a problemelor, o stare ce ne duce pe pilot automat și prea puțin ne face să ne mai deranjăm de ce se întâmplă în jur și să ne preocupăm de evenimentele curente, decât în măsura în care acestea ne afectează bunăstarea. Dar oamenii care au un disconfort se vor gândi mai profund la mediul lor social, în efortul de a-și rezolva problemele, sunt mai vigilenți și cu o gândire critică mai dezvoltată.
Iată câteva situații când a căuta cu orice preț să dezvoltăm sentimente pozitive s-ar putea chiar să fie în detrimentul nostru și al scopului concret pe care îl avem.
Când avem de–a face cu sarcini raționale critice
În general sentimentele pozitive ne ajută să fim mai productivi la locul de muncă, dar sunt cazuri în care o stare de bine, de bucurie ne poate bloca gândirea rațională. Cu alte cuvinte, atunci când suntem distrați, suntem și distrași de la ceea ce facem, nu avem determinarea și puterea de concentrare pentru randamentul maxim. Vorbim aici de situații în care este nevoie să ne folosim gândirea pentru a face calcule, raționamente logice, și nu despre situațiile care presupun creativitate sau relații inter-umane.
Așadar, pentru anumite tipuri de muncă, în special sarcini care implică raționament logic și gândire critică, emoțiile pozitive ar putea să nu fie cel mai bun ajutor. Cu alte cuvinte, nu vă așteptați să vă simțiți bucuroși când corectați un document sau faceți niște calcule; concentrarea serioasă poate să nu fie plăcută, dar poate fi starea optimă pentru anumite sarcini.
Când avem nevoie să ne formăm o opinie neutră, corectă despre oameni
Cei mai mari dușmani în gândirea critică, rațională, legată de o persoană sunt stereotipurile și prejudecățile. Ele sunt un fel de gândire superficială, iar oamenii cu o bună dispoziție sunt predispuși la asta. Așa că atunci când ne aflăm în fața unei persoane pe care o vedem pentru prima dată sau când trebuie să luăm o decizie legată de un anumit tip de relație cu o persoană sau alta, e bine să gândim mai “la rece”, fără să ne lăsăm dominați de dispoziția de moment, mai ales dacă suntem într-o stare euforică. Intuitiv, oamenii par să realizeze aceasta: când exprimăm niveluri înalte de fericire, suntem percepuți ca fiind mai naivi și este mult mai probabil să devenim ținte exploatate decât atunci când exprimăm o fericire moderată. Acest lucru explică de ce așteptăm ca oamenii să se simtă bine înainte de a le cere beneficii sau favoruri, sperând că nu vor fi la fel de critici și atenți în examinarea cererii noastre.
Când apare ispita trișării
În unele cazuri, senzația de bine poate compromite moralitatea noastră. Atunci când suntem amuzați suntem mai detașați din punct de vedere moral - mai capabili de a veni cu justificări pentru acțiuni imorale, fără a ne judeca cu asprime. Nu e de mirare că în vacanțe sau concedii, oamenii își permit să greșească, să aibă comportamente ușuratice, pe care în mod normal nu le-ar avea.
Când empatizăm cu suferindul
Atunci când suntem fericiți, în general, suntem mai buni și mai generoși. Dar oamenii care încearcă să se simtă bine tot timpul, cu orice preț, pot pierde ocazii de a se conecta cu alții. Este nevoie de mai mult sacrificiu personal pentru a “te opri" și a te focaliza asupra emoțiilor puternic negative ale unei alte persoane, iar acest lucru poate fi deosebit de dificil de făcut pentru persoanele care tot timpul sunt într-o stare de fericire, de încântare. Poate că și voi ați experimentat această situație. Când vă împărtășiți anxietatea sau tristețea cu un prieten hiper-pozitiv, el insistă, de obicei, că situația nu merită disperarea sau vă liniștește că totul va fi bine - însă nici una, nici alta dintre asigurări nu vă fac să vă simțiți mai bine sau mai înțeles.
Poate vă întrebați acum…ce e de făcut? Să renunțăm voluntar la a ne simți bine?
Deși este evident că atunci când ne simțim bine “ne e bine”, totuși această stare nu ne aduce întotdeauna succesul și conexiunea dorită.
“A te simți bine" nu înseamnă întotdeauna o stare profundă de bine, de pace interioară și de conexiune cu sine. De multe ori, persoanele care afișează o stare de bine euforică, un entuziasm debordant, sunt cele care ascund răni profunde, dureri nevindecate și maschează totul cu un comportament jovial și ludic.
Poate că e este timpul să vă detașați și să vă relaxați față de starea de spirit mai puțin bună pe care o experimentați din când în când și să vă propuneți ca aceste momente să fie o bună incursiune în realitatea înconjurătoare.
