Stăteam de vorbă într-o zi cu băiețelul meu de 9 ani care îmi povestea cu patos ce isprăvi au făcut colegii de școală din clasele mai mari. Am dezaprobat faptele lor și am accentuat grozăvia, tocmai pentru a stârni o evaluare tranșantă a binelui și a răului. Numai că spre finalul pledoariei mele pentru ce e bine și ce e rău, copilul meu a făcut o afirmație care m-a uimit. “Normal că au făcut asta, doar sunt și ei adolescenți!”

Ce e normal să faci dacă ești adolescent?

E normal să fii atât de diferit față de copilul care erai în urmă cu doar câțiva ani,  în vorbe, în atitudini, în ceea ce se vede, în modul în care relaționezi sau eviți să relaționezi cu părinții, în modul în care privești viitorul tău, școala, pe tine? Nu ai vrea să fie așa, dar realitatea este că de ceva timp …cam de când ai intrat în categoria adolecenților… așa stau lucrurile și adevărul e că nici tu nu prea înțelegi ce se întâmplă cu tine.Dacă acesta este cazul tău, te rog așează-te comod și citește cu atenție ce urmează. E bine să mai afli câteceva despre perioada aceasta.

  Câștigarea unei tot mai accentuate independențe față de adulți, modificarea vizibilă a aspectelor fizice (creșterea bruscă în înălțime, în greutate, dezvoltarea organelor sexuale apariția pilozității în zonele intime, modificare vocii), stările emoționale oscilante, nevoia de intimidate, stările de discomfort fizic și psihic, comportamentul vioi, exuberant care oscilează cu stări de reverie, de indisciplină, cu lipsa de chef, toate acestea sunt caracteristici normale ale adolescenței. Perioada aceasta este cea mai intensă din punct de vedere emoțional – de la discomfort și plictis, până la amor propriu jignit sau lezat, de la a te simți ridicol, până la sentimente de vinovăție puternice, de la dorința de a ieși în evidență prin limbaj, ținută, până la momentele când ai vrea să stai închis nonstop în camera ta- toate acestea sunt stări specific vârstei. Dacă te identifici cu descrierea de mai sus, să știi că ești un adolescent tipic, asta scrie în cărți, asta învață psihologii, așa arată statisticile. Ești normal! 

Și totuși de ce le este atât de teamă adulților de etapa aceasta, de ce unii părinți ar prefera să își închidă copiii într-un dulap pe la 13 ani și să-i mai scoată de acolo la 18 ani? Pentru că adevărul este că dincolo de ce este normal, în perioada aceasta scurtă de timp, poți face atât de multe greșeli încât să îți ajungă pentru toată viața. Tulburările de comportament din anii adolescenței nu sunt de ignorant și tocmai de aceea părinții sau adulții au uneori reacții pe care le consideri exagerate, la ceea ce faci tu sau la ceea ce cred ei că faci.

Înainte ca să îți țină ei morală și înainte de a face tu cele mai mari greșeli, fă-ți singur o evaluare și dacă ești sincer cu tine și constați că răspunzi afirmativ la întrebările următoare, să știi că ai nevoie de ajutor.

1. Ai înclinație spre agresivitate? Îți vine să lovești, să te rănești?

2. Îți simți viața pusă în pericol de ceva sau de cineva?

3. Ai un comportament duplicitar? Adica într-un fel te comporți acasă și altfel cu prietenii? Și mai exact nici tu mai știi care variantă a ta te definește mai bine?

4. Ai vicii: fumezi, consumi alcool, droguri?

5. Irosești bani pe obiecte sau obiceiuri nesănătoase?

6. Ai început viața sexuală sau ai dependențe sexuale (pornografie, masturbare)?

7. Ai gânduri legate de moarte?

8. Ai luat în calcul ideea de a pleca de acasă sau de a abandona școala?

9. Ai fost martor sau ai comis fapte ilegale?

10. Nu ai vorbit niciodată cu părinții sau cu un alt adult despre ceea ce ai citit aici?

Dacă ai răspuns cu DA la oricare din aceste întrebări, atunci te rog cere ajutorul unui adult. Spune: “Ajutor! Sunt adolescent! Și vreau să mă bucur de perioada aceasta!”

Știi cât poate fi de frumoasă adolescența dacă o accepți și o valorifici? Nu contează că ai ratat startul, mai ai timp să recuperezi până la maturitate. Scriitorul Marcel Proust spunea că “adolescența este singura perioadă când învățăm ceva”. Învață cât de multe poți! Într-o zi vei avea și tu copii adolescenți! Ai vrea să îți ceară ajutorul. Și părinții, profesorii sau adulții de încredere din viața ta, vor și pot să te ajute!