„Numai un om care este el însuşi poate iubi cu adevărat. Numai un om care este el însuşi poate fi fericit cu adevărat. Numai un om care este el însuşi poate intelege viaţa cu adevărat(…), poate gândi, simţi, trăi cu adevărat. Pentru că un om care este el însuşi trăieşte cu totalitatea fiinţei sale în prezent. Şi îşi creează fiinţa şi viaţa el însuşi, în fiecare moment al prezentului.” – Marius Stan

Mult timp mi-am închipuit că „a te descoperi pe tine însuţi” înseamnă să te comporţi într-un anume fel şi să respecţi anumite tipare. Poate chiar să imiţi faptele şi felul de „a fi” a celor care păreau a fi fericiţi. Şi toate acestea, pentru a-ţi descoperi valoarea ta personală, posibilitățile de care dispui.

Există oameni care caută o viaţă întreagă să afle cine sunt cu adevărat. Majoritatea, află. O parte renunţă înainte de vreme. Adevărul este că rezultatul merită toată investiţia de curaj, răbdare şi perseverenţă.

E posibil să descoperi că deţii calităţi pe care nici nu bănuiai că le ai, poţi fi surprins să afli că în tine au fost ascunse talente sau înclinaţii către domenii pe care nu le-ai explorat vreodată, că poţi să fii total diferit de imaginea pe care ţi-ai format-o despre tine. Un lucru e sigur: regăsirea identităţii este un dar preţios care îţi oferă posibilităţi nebănuite.

În viaţă, fiecare dintre noi ne alegem propria cale. Unele persoane îşi aleg şi propria mască. E destul de uşor să te identifici cu o aparenţă care-ţi oferă iluzia unei senzaţii de confort şi siguranţă. În timp, ajungi să fii convins că tu eşti masca respectivă şi că nu poţi fi altul decât ceea ce eşti. Uiţi că înainte de a fi masca, ai fost altfel.

Poţi să alegi să te ascunzi şi să devii ceea ce aşteaptă alţii să devii. Poţi să fii liniştit, timid, visător şi paşnic. O persoană introvertită, închisă în lumea ei, care nu deranjează pe nimeni, nici măcar pe ea însăşi. Poţi să treci neobservat, să nu atragi prin nimic atenţia asupra ta şi să devii aproape invizibil. Dar, chiar şi invizibilitatea are preţul ei. Nu te poţi anula pe tine însuţi fără ca fiorul tristeţii să-şi lase amprenta asupra fiinţei tale.

Ai putea alege să fii o persoană puternică şi hotărâtă, care respectă adevărul şi dreptatea. Un justiţiar. Aşa ai avea posibilitatea să le spui tuturor “verde-n faţă”, fără ocolişuri şi fără reţineri (poate şi cu puţin năduf). Să susţii adevărul “până-n pânzele albe”, indiferent de consecinţe, depăşind orice stavilă pusă spiritului tău de cruciat. Asta înseamnă să fii sincer? Oare asta presupune corectitudinea? E posibil ca în elanul tău de a înfăptui dreptatea pe pământ, să-i rănesti pe toţi cei din jurul tău, inclusiv pe tine însuţi.

Desigur că poţi fi şi nonconformist. E chiar palpitant să înfrunţi plictiseala şi rutina în care se afundă toţi cei din jurul tău. Devii original si diferit în tot ceea ce faci: în atitudinea pe care o ai, în îmbrăcămintea pe care o porţi, în modul în care te exprimi şi chiar în muzica pe care o asculţi. Libertatea şi viaţa dincolo de limite şi cenzură e, poate, visul dintotdeauna al omului. Însă, libertatea fără frontiere, poate într-un final, sfârşi prin suferinţă şi regrete. Intelectul şi trupul omului nu sunt construite pentru dezechilibru. Chiar si organismul are propriile lui legi interne care, odată încălcate, dau naştere afecţiunilor. Cu atât mai mult sufletul.

Poţi fi convins că te-ai regăsit cu adevărat atunci când eşti alături de cel drag. Iubeşti, aşteptând totul şi crezi că, primind, vei fi fericit şi complet. Ştii dintotdeauna că iubirea împlineşte şi dă sens. Dacă ai iubire, ai totul. Dar priveşti lucrurile în felul tău, avându-te în vedere întâi pe tine şi apoi pe celălalt. Ce-ţi lipseşte şi el sau ea poate complini? Ai în mare parte lipsuri? E în regulă, are celălalt suficiente plusuri. Oare asta să fie filosofia ta pentru o viaţă în doi? Există un răspuns la întrebarea aceasta: Nu vei reuşi să fii întreg prin calităţile altuia oricât ai încerca pentru că, de fapt, tu ai propriile tale calităţi care, încă aşteaptă să fie puse în valoare.

Ceea ce ţi-am scris aici, nu sunt doar cuvinte frumos împachetate. Am trăit toate aceste etape, le-am asimilat pentru o perioadă şi am trecut prin tornada aceea de sentimente şi manifestări trăind parcă viaţa altei persoane. Din fiecare am avut de învăţat şi, cu fiecare experienţă, a devenit tot mai clar faptul că trebuie să merg mai departe şi să-mi continui căutarea. Ce nu găsisem şi ce căutam? Căutam să aflu cine sunt cu adevărat şi, mai ales, în ce fel pot să devin eu însămi. Asta era dorinţa inimii mele.

Poate fi la fel şi în cazul tău sau poate fi total diferit de ceea ce am trăit eu, dar esenţa căutării rămâne: există un “tu însuţi” real? Te poţi regăsi pe tine? Există o regăsire? Există un loc unde ceaţa se risipeşte?

Daca nu eşti sigur cine eşti cu adevărat şi nu te simţi împlinit cu felul de viaţă pe care ţi l-ai ales, înseamnă că e momentul să faci câteva schimbări (majore). E timpul să te opreşti şi să ai o discuţie cu tine, “între patru ochi”, amicală.

Cum poţi să fii tu însuţi? Ce ai de făcut?

Mai întâi, e nevoie să devii conştient de tine ca persoană, de tot ceea ce eşti tu în prezent: felul în care te porţi şi modul în care reacţionezi, felul în care îţi exprimi sentimentele şi motivele pentru care faci anumite alegeri, modul în care interacţionezi cu oamenii şi lucrurile care te motivează în toate aspectele vieţii tale. Rezumatul “tău” însuţi, în prezent.

Va fi nevoie să abordezi fiecare reacţie a ta, fiecare alegere, modul în care te raportezi la oameni şi cam tot ceea ce te defineşte pe tine în prezent. Observă-te si analizează-le pe fiecare în parte şi începe să-ţi răspunzi la întrebări cum ar fi:

• “Care sunt calităţile mele?
• “Ce obiective de viitor am?”
• “Care sunt defectele mele?”
• “Ce iubesc (ce îmi place să fac)?”
• “Care sunt lucrurile din cauza cărora mă simt trist?”
• “Ce mă face fericit?”
• “Care sunt temerile mele?”
• “Ce îmi displace să fac?”

E bine să alegi acele întrebări care te frământă de multă vreme, cele care îţi ating punctele sensibile ale sufletului.

Priveşte în tine, dar priveşte la modul serios. E nevoie de multă răbdare, voinţă şi perseverenţă pentru asta. Zi după zi, pas cu pas, te vei regăsi. Fii îngăduitor cu tine. Ascultă-te. Iartă-te. Încurajează-te.

Să fii tu însuţi nu înseamnă să fii perfect si imaculat, ci înseamnă să te accepţi aşa cum eşti, cu plusuri şi minusuri, cu trecut, cu prezent şi chiar cu viitor. Şi să te iubeşti. În timp, vei putea să te observi pe îndelete şi să te mai cizelezi acolo unde e nevoie. Ai să poţi lucra la amplificarea trăsăturilor tale pozitive şi la minimizarea celor negative.

O să constaţi că, pe măsură ce te regăseşti, o parte a acestor aşa-zise trăsături negative, vor deveni tot mai putin vizibile şi chiar vor dispărea aproape cu totul.

Vei deveni stăpân pe tine şi pe ceea ce eşti. Îţi vei putea alege ce îți dorești de fapt şi vei putea decide propriul viitor. Vei putea să-ţi pui în valoare calităţile şi vei putea să-ţi trăieşti viaţa “din interior”, fiind tu însuţi şi acceptându-ţi prezenţa constantă în viaţa ta.

Ai toate şansele să reuşeşti. Îţi spun asta din experienţă personală.

Un articol scris de: Maria Șutac

Bibliografie: www.succesulpersonal.ro