Ai 11, 13 sau 15 ani….ești sau nu adolescent? Când începe această perioadă? De unde știi că ai trecut de la copilărie către tinerețe? Nu e un act pe care îl primești în același timp cu cartea de identitate, nici un certificat ce ți s-a înmânat la final de clasa a VIII-a și nici măcar nu te-ai trezit într-o dimineață cu un semn fizic, fiind astfel convins că ai trecut la o altă etapă a vieții. Și atunci de unde știi că ai devenit adolescent?
1. Te confrunți cu schimbările fizice.
Brațele și picioarele, extremitățile corpului, toate cresc, uneori într-un ritm inegal, ceea ce declanșează așa numita “stângăcie a adolescentului”. Se dezvoltă, de asemenea caracteristicile sexuale, ceea ce poate provoca atât entuziasm, cât și anxietate. Iar cel mai de temut dușman al adolescenței este acneea. În această perioadă apar întrebările și frământările legate de cum vei arăta ca adult: “Voi fi prea slab sau prea gras?”, “oare nu am crescut cam mult?”, “sânii sunt suficient de mari?”, “voi avea toată viața părul așa vâlvoi?”, sunt doar câteva dintre întrebările pe care orice adolescent și le adresează, iar în funcție de cum răspunzi la acestea se va creiona imaginea ta de sine și identitatea.
2. Puseu de dezvoltare a gândirii
Odată cu dezvoltarea fizică apare și un puseu de dezvoltare a gândirii. Uneori, parcă peste noapte, începi să înțelegi altfel lucrurile, să pricepi ce se întâmplă în jurul tău și de la rochițe și tancuri, ești acum preocupat de chestiuni serioase: de ce te-ai născut, ce rost ai pe lume, cum să faci să schimbi cumva mediul în care trăiești, de ce există atât de multe reguli și atât de multă nedreptate. Dacă ți-ai pus deja aceste întrebări, ai mai bifat un capitol în drumul tău spre adolescență.
3. Gândirea critică, logică
Nivelul avansat de gândire pe care l-ai bifat mai devreme te duce la vârsta adolescenței în zona ideilor combative. Îți place să pui întrebări, te pricepi să dai răspunsuri, ai opinii ferme, ai un punct de vedere pe care nu te sfiești să îl afirmi, nu te dai înapoi de la o discuție contradictorie cu părinții, tinzi să te asociezi în grupuri mici cu cei care au aceleași opinii ca tine legate de un subiect sau același stil de viață, adică ai deja o “gașcă” a ta? Atunci ai mai făcut un pas spre certitudinea adolescenței.
4. Confruntarea cu moralitatea și valorile de viață
Capacitatea intelectuală de a analiza logic idei și acțiuni și chiar de a anticipa anumite consecințe, dă naștere unui alt nivel de gândire și valorizare a lumii. E perioada în care te întrebi serios dacă valorile de viață pe care le-ai primit de la părinți sau de la mediul apropiat sunt cele corecte sau care te definesc, te întrebi dacă există Dumnezeu și care să fie raportul tău cu divinitatea.
5. Gândurile legate de sexualitate și căsătorie
Ai ajuns să nu te mai rușinezi când te întreabă părinții sau frații mai mari “ îți place și ție de vreo fată?” sau “e vreun băiat căruia îi place de tine?”. Da, există astfel de persoane, care te atrag și/sau care îți plac și nu ți-e rușine să spui că ai un iubit sau o iubită, că te interesează să afli mai multe despre sexualitate și că ți-ai pus chiar întrebarea dacă e posibil să reziste o relație de iubire din adolescență până la bătrânețe. Nu te-ai gândit acum la căsătorie, dar ai început să visezi cu ochii deschiși la ziua nunții, ori la prima noapte de dragoste.
1, 2, 3, 4, 5? Câte din indiciile de mai sus le-ai bifat? Ce zici, ești deja adolescent? Dacă da, felicitări… trăiești cea mai intensă perioadă a vieții. De la puștiul jucăuș, la bărbatul de mâine, de la fetița zglobie, la domnișoara de mâine- nu mai sunt decât câțiva pași. Parcurge-i încet, cu grijă, pășește cu atenție pentru că în jurul tău sunt multe capcane, întinde din când în când mâna după ajutor, chiar dacă ție îți place să te descurci singur, privește cu interes spre cei din jur, asemenea ție și cu îndrăzneală în sus către cei mari. Nu te preocupa atât de mult de destinație…bucură-te de drum și nu te grăbi nici să-l începi, nici să-l termini. Păstrează un ritm care îți este confortabil, nu te compara cu alții și nici nu fi frustrat când rămâi în urmă. Îți pare rău acum că nu ai început se mergi la 11 luni, ci doar la 1 an și jumătate sau regreți că în loc să folosești cuțitul și furculița la 4 ani, ai avut acces la ele doar după 6 ani? Nu, nici nu mai contează. Așa cum nici peste câțiva ani nu va conta la ce vârstă ai avut prima iubire, când ai purtat prima data tocuri sau ce model de telefon ai butonat în adolescență. Cu pași mici se obțin rezultate mari, nu te grăbi, așa că …adolescență plăcută!
