Adesea, în preajma alegerilor locale, parlamentare sau prezidențiale candidații apar în fața electoratului cu discursuri emoționante, promițându-i luna de pe cer. Multe dintre aceste promisiuni nu sunt împlinite niciodată, se poticnesc de alte obstacole politice sau sunt folosite doar pentru atragerea voturilor, fără nicio intenție de a fi împlinite.

Noi părem a ne îndrăgosti foarte ușor de acești bărbați și femei, considerându-i singura soluție la problemele de care ne lovim. Considerăm că prin promisiunile lor ei chiar își dau cuvântul, dar suntem atât de naivi. Din păcate este o tendință a firii umane să cădem în astfel de capcane.

Spre deosebire de candidații politici, Isus nu a promis niciodată lucruri pe care nu le poate împlini. Isus a venit pentru a-și inaugura Împărăția pe acest pământ, iar planul Lui nu va da greș niciodată. Împărații și președinții vor cădea, dar Cuvântul lui Dumnezeu va rămâne mereu în picioare (Psalmi 119:89).

Din acest motiv, pe cât de puternic vrem să ne agățăm de promisiunile lui Hristos, pe atât de bine trebuie să ne amintim și de lucrurile pe care El nu le-a promis. Lumea înconjurătoare face promisiuni despre care tindem să credem că se aseamănă cu promisiunile cerești. Dar dacă citim Evanghelia, vom înțelege cu adevărat ce ne-a promis Hristos și vom conștientiza că, atât timp cât trăim în această lume, noi suntem cetățenii unei Împărății care transcede politicile naționale și elocvența culturală.

Iată care sunt cinci dintre lucrurile despre care trebuie să ne amintim că Isus nu ni le-a promis:

1. O credință care ne scutește de suferință

La prima vedere, pare destul de logic că nu putem avea o asemenea așteptare. Cu toate acestea, atunci când valurile de tragedii și disperare ne cuprind, experimentăm un fel de „amnezie spirituală” și uităm că Dumnezeu ne-a promis exact opusul unei vieți liniștite și fără griji. Isus a declarat: „V-am spus aceste lucruri ca să aveți pace în Mine. În lume veți avea necazuri, dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea.” (Ioan 16:33)

După moartea soției lui, Joy, scriitorul englez C.S. Lewis a declarat:

„Nu conștientizezi niciodată cât de mult crezi în ceva până când caracterul adevărat sau fals al acelui lucru nu devine o problemă de viață și de moarte pentru tine. Este ușor să spui că crezi că o frânghie este puternică atât timp cât o folosești la legatul unei cutii. Dar să presupunem că ai atârna de acea franghie deasupra unei prăpăstii. N-ar fi aceasta prima ocazie în care ai realiza cu adevărat câtă încredere ai în ea?”

Viața nu este ușoară, dar nici credința noastră nu trebuie să fie mai prejos.

2. Ne va îmbogăți

Am putea petrece mult timp dezbătând noțiunea de „Evanghelie a prosperității” și mulți dintre voi ați putea aduce argumente cum că Dumnezeu ne-a promis bogății materiale. Dar în timp ce luăm în considerare și Biblia, dacă ne vom concentra pe cuvintele rostite de Hristos, vom realiza că El nu le-a promis niciodată urmașilor Lui bogăție sau sănătate.

După cum am menționat la punctul anterior, trebuie să ne amintim că suntem cetățenii Împărăției cerești și trebuie să ne încredem în cuvântul Regelui. Isus nu era împotriva banilor sau bunurilor materiale, dar nici nu le supraaprecia. Isus ne-a privit prin ochii lui Dumnezeu și ne-a văzut niște creaturi căzute în pacat, care se luptă pentru niște lucruri pământești neînsemnate.

Când mulțimile au fost flămânde, El le-a hrănit (Ioan 6). Când a fost nevoie să-și plătească taxele, Și le-a plătit (Matei 17:27). Dar în niciun loc în raportul Evangheliilor nu găsim măcar un singur exemplu în care Dumnezeu să fie adeptul bogăției. În majoritatea cazurilor expuse în Scriptură, bogăția materială este arătată ca fiind chiar o piedică în calea dedicării totale lui Dumnezeu.

3. Ne va oferi sănătate trupească

Din punct de vedere al sănătății, știm că Isus a vindecat numeroase persoane. A promis că ucenicii Lui vor face lucruri chiar și mai mărețe decât minunile făcute de El (Ioan 14:2). Isus obișnuia să vindece des, dar nu se concentra atât de mult pe vindecarea fizică, cât pe mărturia pe care ea o dădea. În cazul slăbănogului, El i-a spus „păcatele îți sunt iertate” (Matei 9:2), iar în dreptul orbului (Ioan 9) El a declarat că boala lui nu avea nimic de-a face cu păcatele lui sau ale părinților lui, ci „s-a născut așa, ca să se arate în el lucrările Domnului.”

Isus a fost mai interesat de starea de sănătate a sufletului decât de cea a trupului (Matei 9:12); și chiar dacă trupurile noastre ar deveni perfect sănătoase - ceea ce ar fi grozav pentru momentul prezent - în timp, acest trup va cădea pradă degradării și în cele din urmă, morții - ca toate lucrurile din această lume.

4. Biserica Lui va fi plină de oameni perfecți

Unii dintre noi tindem să credem că avem mereu dreptate, chiar și atunci când lucrurile din fața noastră ne dovedesc contrariul. Este în firea noastră să fim încăpățânați. Isus a observat acest lucru și la unii dintre apostolii Lui și a încercat mereu să-i ajute să se schimbe. Cel mai încăpățânat era deseori Petru, despre care cred că ar putea fi cu ușurință „Sfântul patron al Încăpățânaților”.

Petru, asemenea unui elev care ridică primul mâna în clasă, era mereu doritor să ofere răspunsul corect. El voia să dovedească cât de bun este, cât de mult a învățat și cât de atent ascultă cuvintele lui Isus. Isus i-a spus lui Petru că se va lepăda de El de trei ori înainte de răsăritul soarelui. Petru s-a îngrozit la auzul acestor lucruri: el știa tot ce se putea ști despre cum să fii cel mai bun ucenic. Acest scenariu părea imposibil!

La scurt timp, Isus a fost luat de autorități și crucificat; toate cunoștințele pe care Petru credea că le posedă au dispărut ca pleava în vânt. Se lepădase de El de trei ori, așa cum prezisese Isus. Și totuși, lecția de umilință a lui Petru nu s-a oprit acolo. Atunci când Pavel a venit la Ierusalim și s-a întâlnit cu apostolii, Petru s-a așezat la masă cu evreii, departe de neamuri, ca și cum ar fi fost mai presus decât ele. Pavel l-a mustrat pentru acest lucru. Petru, un bărbat care a fost în preajma lui Isus foarte mult timp, avea nevoie să devină umil.

5. Vom fi iubiți de toți pentru că Îl urmăm

Isus ne-a promis chiar contrariul, spunând că vom fi ocărâți de lume pentru că Îl urmăm (Ioan 15:28-10). Este trist faptul că mulți creștini uită acest lucru în ziua de astăzi, și încearcă se asemene cu lumea, compromițând adevărul lui Dumnezeu pentru a se simți acceptați. La cealaltă extremă, există anumite grupuri care nu sunt agreate pentru că, în loc să demonstreze iubirea lui Hristos, ele propovăduiesc doar „adevărul”.

Nu trebuie să ne fie frică de reacțiile lumii, dar în acelaș timp nici nu trebuie să o instigăm împotriva lui Isus, provocând reacții de furie prin indignarea noastră evlavioasă. Pavel ne sfătuiește să încercăm să trăim în pace cu toți semenii noștri (Romani 12) și să nu răsplătim niciodată răul cu rău, ci să încercăm să ne apropiem de ei dând dovadă de iubirea lui Hristos.

Cred cu tărie că, dacă creștinii ar urma în mod unanim învățăturile lui Isus în această lume, am descoperi că lumea este ostilă ideii Împărăției lui Dumnezeu - nu pentru că Dumnezeu este un tiran, ci pentru că nu este suficient de aspru, iar iubirea Lui reprezintă o amenințare mai mare pentru echilibrul ordinii prezente a lumii decât orice revoluție politică violentă din ultimele secole. Iubirea lui Dumnezeu este una dintre cele mai puternice forțe din univers.

Sunt multe lucruri pe care lumea ni le promite și pe care Dumnezeu nu ni le asigură, dar promisiunile ei sunt sărace. Dumnezeu ni l-a oferit pe fiul Său, Isus Hristos, iar prin legătura cu El vom găsi împlinirea tuturor promisiunilor pe care ni le dorim sau de care avem nevoie.