4 temeri ale unui adolescent

Să nu crezi că numai tu ai temeri legate de viață! Să nu crezi că numai ție îți este greu să te adaptezi la realitatea de zi cu zi! Și să nu crezi că ești singurul care se întreabă uneori care este rostul său pe acest pământ! Și nu în cele din urmă, să nu crezi că ești anormal dacă ai toate aceste frământări! Ești normal! Și e normal să fii așa dacă ești adolescent.

Există 4 temeri mari ale adolescenților. Îți propun să le parcurgi pas cu pas, să verifici unde ești vulnerabil și mai ales să ții cont de pașii recomandați pentru a depăși aceste temeri.

1.   Teama de a nu fi luat în seamă, de a fi considerat mic, de a nu fi suficient apreciat. Aceasta înseamnă să ai impresia că adulții te privesc cu neîncredere, că cei de vârsta ta nu te bagă în seamă, că nimeni nu vede și nu apreciază calitățile tale.

Ce poți face?

Nu fugi de asumarea responsabilităților! Numai atunci când ești implicat în diverse acțiuni, ai posibilitatea să îți testezi potențialul, să înveți și eventual să fii cunoscut și evaluat de ceilalți. Apoi, sprijină inițiativele celorlalți. În felul acesta ai șansa de a te dezvolta într-o echipă, de a fi valoros, de a crea relații cu cei din jur care să îți dea sens și bucurie.

2.   Teama de a nu fi înțeles, de a fi ridiculizat, minimalizat sau marginalizatSe pot întâmpla asemenea situații mai ales în interacțiunea cu cei mari, fie că este vorba de un frate mai mare, de profesori, de părinți. Dar cel mai dureros este când cei de aceeași vârstă cu tine se comportă ca și cum ai fi mai puțin important, fac glume la adresa ta sau nu te acceptă în grupul lor.

Ce poți face?

Fii sincer! Vulnerabilitatea poate să spargă bariere și să creeze condiții pentru un dialog deschis. Nu îți fie jenă sau teamă să le spui celor mari și celor mici ce simți și că ești dispus să colaborezi, să discuți cu ei pentru a clarifica lucrurile. Dar nu cădea în capcana conformismului, acceptând cu orice preț să fii popular. Nu face compromisuri, doar pentru a fi acceptat de un grup. În relație cu părinții, ascultă mai întâi care sunt reproșurile lor, vezi dacă există și posibilitatea ca ei să aibă puțină dreptate, fă pace cu ei și pornește de la zero, într-o relație de încredere și de acceptare.

3.   Teama de a fi pedepsit pentru că nu ai răspuns exigenţelor adulţilor. Este vorba cel mai adesea de părinți, care au încă un control asupra ta și care îți pot “tăia din drepturi” dacă le ieși din cuvânt.

Ce poți face?

În primul rând evită să intri în conflicte, nu face lucruri rele intenţionat, pentru a vedea limita răbdării celorlalţi. Iar dacă ai capacitatea de a vedea că ai greșit, surprinde-ți părinții cu o cerere de iertare. Sunt șanse mult mai mari să anuleze pedeapsa, decât dacă încerci să ascunzi greșeala.

4.   Teama de a nu fi tu însuți. Este foarte frecventă această temere în rândul tuturor, dar la adolescență este mult mai dureroasă. Atunci când nu știi exact cine ești, ce faci, care este rostul tău, există două capcane: fie o imagine de sine prea scăzută, fie una prea crescută. Ambele sunt păguboase pentru relațiile cu cei din jur și cu tine.

Ce poți face?

Acceptă faptul că nu ești perfect. Recunoaște faptul că ai valoare. Și de aici pornește o probă de echilibristică între a-ți subaprecia calitățile și potențialul sau a te considera mai mult decât este cazul. Nu ezita să recunoști când greșești și nu te inhiba să te bucuri când reușești. Așa este toată viața: când sus, când jos. Important este să nu ți se urce succesul la cap și nici să nu îți pice greu la inima un eșec!

 

 

 

notează articolul

Astăzi tu ești profesorul!

8.4

Nota de mai sus este media tuturor notelor acordate de cititori. Îți mulțumim!

adaugă o părere