Dacă ai auzit despre Lorand Soares Szasz, cuvintele mele sunt de prisos. Cred însă că merită să aruncăm o privire asupra vieţii lui pentru că e inspiratoare. Tânăr fiind, a ales să ia viaţa în piept, să renunţe la tipare şi să rişte. Toate acestea pentru că îşi dorea de la viaţa lui mai mult decât urma să îi ofere tiparul societăţii.

S-a născut şi a crescut până la vârsta de 9 ani în Fiţcău, un sătuc de lângă Reghin. A avut o copilărie frumoasă, dar grea, purtând pe umeri responsabilităţile vieţii de la ţară: grija animalelor şi a altor activităţi gospodăreşti. Pe lângă toate acestea, a fost şi premiantul clasei din care făcea parte. La 10 ani, viaţa lui a cunoscut însă o întorsătură de 180 de grade când, împreună cu familia, s-a mutat la Zalău. Departe de orice putea să însemne obişnuinţă, prieteni, limbă (pentru că ştia să vorbească doar maghiară) şi chiar rezultate bune la şcoală, a avut parte de un şoc, pe care, din fericire, l-a depăşit cu trecerea timpului.

La terminarea liceului, s-a înscris la Posticeala de secretariat, după un an la Facultatea de Studii Europene, iar după un alt an şi la Facultatea de Psihologie. A fost nevoit să lucreze din greu în fiecare vară pentru studii şi întreţinere.

După primul an de psihologie, hotărăşte să renunţe la facultate şi să plece în Portugalia. Avea un vis măreţ: să lucreze la costum şi cravată. Ajuns în Portugalia, se confruntă cu o altă realitate, problema autosusţinerii. Departe de casă şi de părinţi, fără să ştie o boabă de portugheză, își găsește un loc de muncă. Însă primul lui job nu îi oferă şansa să lucreze la costum pentru că este unul de grădinar.

Unul dintre principiile lui, să dea 100% în orice făcea, l-a ajutat să treacă repede peste multe etape. După 3 luni de grădinărit, se angajeză la un colegiu particular pe un post de întreţinere, unde avansează mereu, până ajunge bucătar. Spunea că, în timp ce alţi colegi se odihneau în pauzele care li se cuveneau, el alegea să muncească, terminându-şi sarcinile înainte de încheierea programului. Cerând sarcini suplimentare, a ajuns să cunoască atât de mult despre colegiu, încât putea să înlocuiască orice angajat. Lucrul acesta nu l-a ajutat doar la creşterea lui în carieră, ci şi la cucerirea viitoarei soţii, o studentă la marketing şi management, care făcea parte dintr-o familie înstărită şi, în plus, cânta extrem de frumos.

După trei ani în Portugalia, îndrumat de o colegă de la colegiu, merge la un interviu la ActionCOACH. La întrebarea „De ce să te angajăm pe tine şi pe nu pe ceilalţi candidaţi?” răspunde: „Nu ştiu despre ceilalţi angajaţi, eu habar nu am cu ce vă ocupaţi, dar vă promit că o să fiu cel care o să înveţe cel mai repede.” Dorinţa de a acumula cât mai multe informaţii, dorinţă pusă în practică citind cărţi şi articole şi participând la cursuri şi prezentări, l-a ajutat să obţină viaţa pe care şi-o dorea. Ajunsese la momentul în care să aibă un job la care să se îmbrace în costum şi să poarte cravată.

În momentul în care cariera lui atinge apogeul, se hotărăşte să renunţe la tot şi să se întoarcă în Romania. Îşi deschide o afacere, dar se confruntă cu o piaţă needucată şi ajunge în prag de faliment. Decide totuşi să acorde o ultimă şansă afacerii sale, şansă care, de data aceasta, îl duce la succes.

În cartea sa De la grădinar la business coach, Lorand Soares Szasz prezintă principiile vieţii sale, principii fără de care nu ar fi ajuns astăzi să fie cine este. Ce face cartea lui să fie diferită de alte cărţi de dezvoltare personală este şi lucrul care m-a fascinat cel mai mult la ea. În încheierea fiecărui capitol, prezintă o provocare, ceva ce poţi schimba pentru a-ţi îmbunătăţi viaţa în domeniul respectiv. Altfel, ar fi rămas o simplă carte de dezvoltare personală care îţi prezintă principiile, de altfel bune, dar care te duc doar la mai multe cunoştinţe şi nu te determină la schimbare. O recomand cu drag!

Recenzie scrisă de: Sorina Ilie