Kurt Vonnegut a fost o voce puternică a literaturii americane a secolului trecut, oferind prin cărțile sale ocazii de meditat asupra condiției umane. El a reușit să pună întrebări mari, fără a oferi însă răspunsuri concludente. Și-a câștigat astfel un loc în hall of fame-ul marilor prozatori americani.

Mama noapte, carte apărută la editura Art la finele lui 2018, este un veritabil tur de forță al autorului, cu un scenariu fascinant, pe o temă explorată mai rar.

Publicat în anul 1962, romanul îl are în centrul atenției pe Howard W. Campbell, un american stabilit în Germania devenită peste noapte fieful lui Adolf Hitler. Într-o zi, pe când se afla în Tiergarten park, în Berlin, Campbell este acostat de un bărbat pe nume Frank Wirtanen, care lucrează pentru guvernul american și care îi cere lui Campbell să devină spion, mai exact să ia identitatea unui realizator de emisiuni radiofonice foarte populare, prin intermediul cărora să-i denigreze pe evreii considerați dușmani ai naziștilor.

Campbell începe un joc dublu, intrând atât de bine în pielea personajului, încât devine cunoscut pe plan mondial ca fanatic realizator de emisiuni antisemite. Odată cu sfârșitul războiului, este ajutat de Wirtanen să scape, fără a i se recunoaște vreun merit pentru contribuția adusă. De fapt, persoanele care-l știau ca spion infiltrat printre naziști puteau fi numărate pe degete.

Reîntors în Statele Unite, Campbell duce o viață modestă până în ziua când intră într-o serie de încurcături, care va conduce la întâlnirea sa cu un spion rus infiltrat, cu o grupare neonazistă ce-l idolatriza și chiar cu o femeie ce își declară dragostea față de el. Deznodământul nu este deloc așteptat, chiar dacă finalul e cunoscut din primele pagini, datorită povestirilor în ramă folosite de Vonnegut. Dincolo de firul narativ, rămân de primă importanță temele pe care autorul le explorează cu ajutorul personajelor sale.

Ideea centrală în jurul căreia se învârte romanul vizează identitatea. Ce a fost de fapt Howard Campbell? Un spion american sau un ideolog nazist care, seară de seară, a contaminat pe calea undelor mintea ascultătorilor cu propagandă nazistă? El și-a îndeplinit cu succes misiunea, or tocmai succesul acesta reprezintă o problemă, o sabie cu două tăișuri. La un moment dat, unul dintre personajele cărții îi mărturisește că a fost îndoctrinat mai degrabă prin emisiunile sale decât prin discursurile lui Hitler.

Vonnegut însuși sintetizează „morala” poveștii în cuvintele: „Suntem ceea ce pretindem că suntem, așa că trebuie să fim atenți la ceea ce pretindem că suntem.”

Dincolo de felul fascinant în care se joacă cu așteptările cititorilor acestui roman cu spioni, Vonnegut oferă o carte bine închegată, cu personaje credibile, ilare și tragice, încărcate de sarcasm, dar și de umanitate. Tensiunea crește treptat, avem parte de răsturnări de situație, iar ultima surpriză a cărții îi ia pe neașteptatepe cititori, lăsând portița deschisă spre un final cu o concluzie mai apăsată.

Mama noapte e genul de carte care îți rămâne undeva în minte. Nu poți trece cu ușurință peste ea, deoarece ne vorbește despre posibilitatea ca oricare dintre noi să înșele și să manipuleze crezând că are dreptatea de partea lui. Romanul lui Vonnegut ne arată că eroii pot avea petele lor întunecate și că, întotdeauna, cuvintele vor avea puterea de a crea și de a răsturna lumi.

Mama Noapte a fost adaptat cinematografic în 1996, filmul fiind regizat de Keith Gordon și avându-i pe Nick Nolte în rolul lui Campbell, John Goodman în rolul lui Wirtanen, Alan Arkin în rolul lui George Kraft și Kirsten Dunst în rolul lui Resi.