Nu-i așa că și bibliotecile își merită cărțile lor, în care ele însele să fie eroinele principale, lăudate, rememorate și dorite? Probabil că mulți scriitori au vorbit despre biblioteci (atât din punct de vedere utilitar, cât și din perspectiva valorii lor sentimentale) și cu siguranță există romane despre aceste temple ale cunoașterii umane. Însă eu vă voi spune câteva cuvinte despre o carte care îmbină ambele elemente, născându-se astfel o operă deosebită.
Biblioteca nopții, carte scrisă de argentinianul Alberto Manguel, o personalitate cu o istorie personală interesantă, este un volum ce cumulează tocmai calitățile unei biblioteci – plină de informații, dar fără să fie pedantă. O carte din care răzbate o voce duioasă, la fel ca aceea a unui bun bibliotecar, care îți știe toate ofurile și dorințele. Luminoasă ca un hol nesfârșit, înțesat de cărți. Dar și misterioasă, înconjurată de spectrele cărților care există doar în gând.
Cartea este un elogiu, o scrisoare de dragoste închinată bibliotecii în toate formele sale. Plecând de la experiența personală, aceea de a-și fi cumpărat o casă în Poitou-Charentes, Franța, pentru a adăposti în ea cele 30.000 de volume ale sale (câți dintre noi nu și-ar dori să îl imite?), autorul ne plimbă prin istoria bibliotecii de-a lungul timpului. Citind, suntem câștigați. Atât prin detaliile aflate despre biblioteci sumeriene sau marea bibliotecă din Alexandria, cât și datorită calmului și melancoliei cu care este abordat acest fragil companion al ființei umane, cartea.
Manguel nu se rezumă la o simplă analiză sau trecere în revistă a elementelor ce compun o bibliotecă, ci dovedește față de carte simpatia pe care o are față de un vechi prieten. Biblioteca, în experiența și descrierea sa, este mai mult decât un instrument, își depășește condiția de simplu obiect de mobilier. Biblioteca este formată din cărțile pe care le inventăm, din pe cele pe care le memorăm și din cele care ne răsar în amintire ca niște epave. Biblioteca este atât trecut, cât și viitor.
Biblioteca nopții este o carte ce merită savurată filă după filă, în tihnă, potrivită pentru anotimpul călduros care ne grăbește spre locurile umbroase. Căutați un loc cât mai răcoros (preferabil să aveți și niște cărți prin preajmă), o ceașcă de ceai cu gheață și plonjați în această aventură literară nemaipomenită. De fapt, cred că volumul lui Manguel este genul de carte care ar putea fi citită și în perioada din apropierea Crăciunului, deoarece surprinde în oarecare măsură melancolia și simplitatea ce caracterizează acea perioadă a anului.
Pe lângă textul frumos aranjat în pagină și presărat cu perle de înțelepciune livrescă, ediția publicată de Nemira Publishing conține fotografii ale colecționarilor sau marilor biblioteci menționate în carte, planuri imaginate sau realizate ale bibliotecilor lumii, plus alte mici suveniruri colecționate de-a lungul timpului. Este o carte ce merită timpul dumneavoastră pentru că vă va învăța să prețuiți și mai mult cărțile pe care le dețineți și să găsiți un bun partener de conversație despre felul în care acestea vă influențează și înfrumusețează viața.
