Lumea se învârte și, odată cu ea, și noi. Suntem oameni simpli, cu dorințe și așteptări de la viață, marcați de diferite experiențe și visuri. Dincolo de toate acestea am vrea să descoperim măcar ecourile fade ale vreunui plan mai mare decât statura minții noastre. În același timp, ne confruntăm cu neliniștea vidului, cu teama că dincolo de ceea ce este palpabil nu mai există nimic. Tensiunea aceasta ne definește ca oameni și ne urmărește până în momentul în care ajungem la limita cunoscutului.

Pornind de la această dorință și tânjire după un sens, Alister McGrath aduce înaintea publicului cartea Marele mister. Știință, Dumnezeu și căutarea semnificației, apărută la editura Newordpress. E o carte în care analizează această experiență tipic umană.

McGrath, profesor de teologie, om de știință, apologet și preot anglican, este o somitate în domeniul relației dintre știință și religie, specialist în specificul credinței creștine și cunoscător al rolului pe care îl poate juca religia în lumea actuală. A scris și cărți de istorie culturală, precum și biografiile unor personalități creștine, între care C.S. Lewis, ale cărui idei l-au influențat pe el însuși.

De fapt, am putea spune că această carte este construită pe idei preluate din operele lui Lewis, idei rafinate și extinse pentru a crea cadrul unei discuții mai largi. În mod sigur Lewis nu a fost singurul autor care să fi vorbit despre tânjirea după o altă lume, dar ideile sale au avut un impact mai mare și datorită faptului că le-a expus într-o manieră narativă.

Marele mister urmărește tocmai acest fir, această zvâcnire a ființei umane după semnificație,  încercând să înțeleagă originea și credibilitatea unei asemenea experiențe pentru ființa umană. Întrebarea capătă greutate astăzi, mai ales dacă stăm să ne gândim la semnalele ce vin atât din media, cât și din spațiul academic cu privire la o existență pur materială, ce se încheie cu moartea ființei umane.

McGrath vrea însă să demonstreze că e ceva mai mult când vine vorba de ființa umană și o face pornind tocmai de la această ciudată dorință de a transcende imediatul și de la tânjirea după ceva ce scapă vederii. El construiește pas cu pas o argumentație complexă pentru a demonstra că simțământul acesta nu este pur și simplu o eroare de design, ci poarta către ceva mai mare decât noi înșine.

Partea finală a cărții se ocupă de anumite corecturi considerate necesare în narațiunea despre progres, care a fost impusă după triumful Iluminismului. Cât de mult adevăr conține povestea aceasta? Oare nu cumva eșecul ei ne vorbește despre slăbiciunea naturii umane?

Marele mister poate fi o carte citită pe repede înainte, deoarece stilul ei este simplu, pedagogic, simțindu-se pașii făcuți în plus pentru a explica pe îndelete direcția încotro vrea să se îndrepte argumentul. Cu toate acestea, ar fi bine să privim la finalul citirii ei imaginea de ansamblu, după cum ne sugerează de fapt autorul însuși.

Un plus al cărții e dat, probabil, de faptul că are final deschis. McGrath nu încearcă să facă vreun apel forțat pentru a determina cititorul să schimbe taberele, ci îndeamnă mai degrabă la o analiză profundă, la o revedere a tuturor detaliilor și elementelor care ne înconjoară și care ne-ar putea spune o poveste diferită.

Spre final, autorul vorbește despre smerenia în fața unui univers care nu și-a dezvăluit multe dintre tainele sale. Viața însăși pare a nu avea coordonate clare, fiind greu de rezumat în formule simple. Putem accepta viziunea materialistă sau putem privi dincolo de ea, uimiți de complexitatea și imensitatea lumii căreia îi spunem casă.