Dumnezeu nu ne-a creat pentru a fi singuri. El a afirmat lucrul acesta încă de la început, iar valabilitatea lui persistă şi astăzi. Avem nevoie unii de alţii. Altfel spus, tânjim după intimitate şi ne este frică de izolare.

Multe relaţii sexuale au la bază ideea greşită că intimitatea poate fi obţinută prin activitate sexuală. Adevărata intimitate nu este însă doar una fizică, ci mai ales sufletească. De fapt, pot fi ori ambele, ori niciuna.

Relaţia sexuală fără intimitate nu poate produce niciodată împlinire sufletească. Poate diminua tensiunea sexuală şi poate oferi plăcere de moment, dar actul în sine nu va satisface niciodată nevoia de intimitate a unei persoane. Aceasta poate fi atinsă atunci când ne dăruim sufletele unul altuia, nu trupurile. Atunci când un cuplu îşi construieşte relaţia pe fundamentul părtăşiei depline şi al angajamentului pe viaţă, relaţia sexuală vine să încoroneze actul intimităţii. Dacă intimitatea sufletească este atinsă înainte de căsătorie, intimitatea fizică nu face altceva decât să cimenteze angajamentul lor.

Ordinea nu poate fi inversată. Iar timpul este factorul care ajută la realizarea apropierii. Prea multe cupluri aleargă prin etapele prieteniei şi sfârşesc în luna de miere fără a experimenta intimitatea sufletească indispensabilă relaţiei lor.

De ce să aştept

Aş dori să insist mai mult asupra felului în care relaţiile sexuale premaritale afectează viaţa de cuplu, de aceea argumentele mele ating în mare parte această sferă.

1. Amintirile te răscolesc

Unul din lucrurile cele mai neplăcute care se pot întâmpla în viaţa de cuplu este ca experienţele sexuale de dinaintea căsătoriei să-ţi revină în memorie în momentul cel mai nepotrivit – când eşti în intimitate cu partenerul tău. Este ca şi cum am fi trei implicaţi în această relaţie, se plângea un bărbat. Poate că soţia mea spune ceva sau se mişcă într-un anumit fel, şi înainte să realizez, mintea mea îmi proiectează imaginea unui alt loc şi a altei persoane cu care am avut relaţii intime.

Aş da orice să scap de aceste amintiri pentru a mă putea bucura de soţia mea. O iubesc mult şi vreau să ne bucurăm pe deplin de relaţia noastră de căsătorie. Sentimentele de vinovăţie asociate cu aceste comportamente fac amintirile dureroase şi problematice. Nu te mai poţi simţi pe deplin liber să atingi intimitatea suflească atât de mult dorită.

2. Formează obiceiuri defectuoase

Dacă te implici în relaţii intime înainte de căsătorie, fiind conştient de gravitatea acestui lucru, este normal să te simţi vinovat. Persistând în greşeală, sentimentul de vinovăţie capătă proporţii şi va fi mai dificil să te poţi bucura în căsnicie de o intimitate fizică neafectată de vinovăţie. Chiar dacă după căsătorie vei şti că ceea ce faci este bine pentru că este cadrul potrivit, totuşi mintea ta va continua să asocieze intimitatea fizică cu sentimentul de vinovăţie. Acest lucru va conduce la neputinţa de a te bucura pe deplin unul de celălalt. Este mult mai uşor să controlezi corpul decât mintea.

Un alt lucru de reţinut este faptul că, prin relaţii intime premaritale, se formează obiceiuri sexuale care vor determina corpul să răspundă într-un anumit fel la emoţia sexuală. Înainte de căsătorie, ştiind că ceea ce faci nu este bine, multe cupluri doar se ating până ajung la stadiul de platou al excitării sexuale şi apoi se opresc (ceea ce este destul de greu de făcut!). Făcând aşa, ei îşi obişnuiesc corpul să răspundă doar la un anumit nivel, iar apoi se opresc.

Unele persoane care au făcut lucrul acesta au descoperit că este foarte greu să se bucure în mod deplin de intimitatea sexuală – aşa-numitul orgasm – pentru că, în mod automat, corpul lor se opreşte la un anumit punct. Iar când se vor întâlni în intimitate cu partenerul lor, vor fi atât de îngrijoraţi că nu pot atinge punctul culminant, încât nu o vor putea face. Este bine de ştiut că ceea ce se întâmplă în intimitatea fizică este determinat de ceea ce se petrece în mintea ta şi cum îţi formezi corpul.

3. Te pune în situații dureroase

Bolile venerice nu sunt doar extrem de blamate social, ci şi dureroase şi mortale. În momente ce se presupun a fi memorabile, tu îţi oferi virginitatea, iar partenerul tău îţi dăruieşte boala. Şi apoi va trebui să explici viitorului partener de ce şi el trebuie să primească de la tine acelaşi trist dar. Chiar dacă unele boli pot fi vindecate, cele mai multe rămân pentru întreaga viaţă, afectând relaţia maritală.

O altă consecinţă tristă care decurge din această experienţă este pierderea încrederii şi apariţia geloziei. Odată ce a existat contact sexual, este foarte probabil ca unul sau ambii parteneri să se întrebe: dacă cu mine a făcut-o, nu o va face şi cu altcineva? Iar când încrederea s-a pierdut, în relaţia respectivă nu se mai poate vorbi de siguranţă, de satisfacţie maritală sau de împlinire sexuală, şi cu atât mai puţin de împlinirea idealului lui Dumnezeu cu privire la relaţia de cuplu.

Concluzie

Nu degeaba scrie înţeleptul Solomon: "Orice lucru El [Dumnezeu] îl face frumos la vremea lui." (Eclesiastul 3:11). Concretizarea deciziei de a gusta din fructul necopt al intimităţii premaritale determină nenumărate consecinţe grave, astfel încât e mult mai bine să lăsăm să vină timpul şi ceasul coacerii lui.

Căsătoria este o experienţă minunată şi merită să amâni momentul începerii intimităţii sexuale pentru luna de miere, pe care o vei petrece cu acela/aceea care îţi va fi partener(ă) de viaţă, oferindu-te ca mărturie a angajamentului faţă de căsnicia voastră.

Acesta este planul lui Dumnezeu pentru fericirea noastră deplină!