Decembrie 2007. În urma unui accident de mașină am ajuns la Spitalul Bagdasar-Arseni din Bucuresti. Durerile erau destul de mari, dar nu atât de mari precum suferinta pe care o vedeam în jurul meu. Și pentru că eram imobilizat la pat, singurele imagini pe care le puteam vedea erau ale pacienților care treceau prin dreptul salonului meu. Uneori îi rugam pe cei apropiați să-mi lase ușa deschisă pentru a vedea ce se mai întâmplă în afara salonului. Îmi amintesc de cazul unui tânăr, director în cadrul unei companii de asigurări care, grăbindu-se să ajungă la o întâlnire în București, a intrat cu mașina pe contrasens. Acum era plimbat cu caruțul de către părinți, iar pe cap avea montat un cadru metalic. Azi conduci o companie, mâine...

Acelasi spital, mulți alți pacienți. Pe holuri însoțitorii plângeau, se încurajau reciproc și își povesteau dramele. Într-o zi mama m-a încurajat spunându-mi că într-un salon vecin se află o domnișoară de doar 17 ani, cu șanse mari de a rămâne paralizată în urma unui banal accident de mașină. La puțin timp am fost vizitat de mama ei care în ciuda tragediei prin care trecea, mă încuraja că totul o sa fie bine. Era atât de senină în toată imaginea aceea sumbră oferită de spital. Așa am cunoscut-o pe Anișoara Gog Mârza. Corespondența era purtată prin însoțitorii noștri, amândoi fiind țintuiți la pat.

După aproximativ doua luni de la internare am început să fac primii pași, asa că după ce m-am externat m-am întors la spital pentru a o cunoaște personal pe Anișoara. Într-un salon rece și plin de poveri, am vazut-o pe ea, prea tânără, prea sinceră, prea frumoasă ca să treacă prin așa ceva. Mama ei renunțase la locul de muncă pe care îl avea în Grecia pentru a-și ajuta copila să treacă mai ușor prin acest greu episod. Dormea la capătâiul ei în fiecare noapte. Îmi doream să le încurajez, însa nu-mi găseam cuvintele. Medicii erau rezervați în a da un verdict legat de vindecare, însă ele erau optimiste.

Timpul a trecut, Anișoara a bifat zeci de ședințe pentru refacere, iar eu am avut posibilitatea sa primesc vesti despre ea. Dar oare cum poate să arate viitorul unei astfel de tinere căreia viața i-a luat aproape tot?

Octombrie 2016. La aproape 10 ani distanță de la ziua care i-a schimbat viața, Anișoara s-a căsătorit. Ziua cea mare! El, un tânăr înalt si bucuros pentru aleasa lui. Ea, o tânără frumoasa, extrem de elegantă, iar in rochie de mireasă eclipsează total caruciorul rulant fară de care nu se poate deplasa.

Ziua cea mare a trecut, iar cei doi tineri au revenit la viața normală, iar Anișoara continuă să fie fericită și împlinită.

Să nu credeți că durerile nu fac parte din viața ei, că ședințele de recuperare se scurg ca și cum ai merge la fitness sau că uneori nu se visează mergand. Însă Anișoara a învățat să vadă partea frumoasă a vieții, înconjurată fiind de aceste provocări. Mai mult decât atât, nu a lăsat ca anii tinereții să treacă pe lângă ea, iar în toată această perioadă nu s-a resemnat plângându-se că viața i-a luat din drepturi. A absolvit Facultatea de Științe Economice, specializarea Contabilitate și Informatică de Gestiune, în cadrul Universității Babeș Bolyai. În prezent este masterandă a facultății de Management și Evaluare de Proiecte. Mai mult decât atât, în anul 2016 a câștigat premiul “Maramureșeanul anului” pentru nenumăratele proiecte sociale și de voluntariat în care s-a implicat. În prezent este model în cadrul campaniei “Atipic Beauty”, în care sunt implicate diverse persoane cu dizabilități. Întrebată fiind despre acest ultim proiect, Anișoara a declarat: “doresc să transmit un mesaj că persoanele cu dizabilități fac parte din societate și doresc să trag un semnal de alarmă vizavi de accesibilitatea de care avem nevoie pentru o viață activă și normală”.

Este inevitabil ca tu, om sănătos, să nu-ți faci o retrospectivă a vieții când citești o astfel de poveste. Dar nu este poveste. Este realitatea de zi cu zi a unei tinere care luptă. Probabil că dacă nu o mai întâlneam niciodată pe Anișoara, aș fi rămas cu un puternic sentiment de compătimire. Acum însă privesc la ea ca la un adevărat exemplu. Mulțumesc!

În final, vă las citatul preferat al Anișoarei. Iar pentru ea nu este doar un simplu citat, ci este motto-ul vieții sale:

“Binele făcut în anonimat are mare valoare. Beneficiarul răspunde cu bine tuturor, deoarce nu știe cine i-a fost binefăcătorul”.  (Octavian Sărbătoare- “Gândeşte bine, vorbeşte frumos, fii drept”)