Pentru mulți dintre noi școala nu reprezintă un lux sau un lucru ieșit din comun. Mai mult decât atât, ne-am obișnuit într-atât de mult cu ea încât nu ne mai place, de abia așteptăm să o terminăm sau de abia așteptăm vacanțele. Însă
pentru aproximativ 200 de copii din New Delhi, această instituție reprezintă o binecuvântare primită atunci când aveau cea mai mare nevoie de ea.

Totul a început 2007, când Rajesh Kumar Sharma, proprietar al unui magazin din regiunea Shakarpur, a observat starea financiară și educațională a copiilor din împrejurimi. Coborând sub o șosea suspendată, Rajesh a întâlnit o gașcă de copii care pierdea timpul povestind și neparticipând la cursurile unei școli obișnuite precum prietenii lor de aceeași vârstă. Acest lucru i-a schimbat complet viața și menirea pe care credea ca o are.

Vorbind cu părinții acestor copii, Rajesh a aflat că mulți dintre ei erau fermieri sau lucrători cu ziua care nu-și permiteau să-și trimită copii la școală din cauza sărăciei sau din lipsa unei școli în apropierea locuințelor lor. Astfel, el s-a hotărât să înființeze o așa-zisă școală chiar pe locul unde îi găsise pe copii inițial. O mare parte din loc era plin de gunoaie și de tufișuri, dar Rajesh a găsit un spațiu betonat unde a înființat o clasă cu doar doi copii.

După numai trei luni proiectul a luat amploare și forma unei instituții de învățământ în toată regula. Școala funcționează de la orele 9 la 14 în fiecare zi în două ture, copiii participanți stând pe beton pe toată perioada activităților. Pentru profesori există câteva scaune de plastic și de lemn și câteva cutii de metal în care sunt păstrate documente precum cataloage și registre. Copiii sunt învățați să scrie, să citească și bazele limbii engleze, limbii hindi, stiințelor naturii, matematicii, istoriei și geografiei. Școala nu are un curriculum fix și nici aprobare guvernamentală, dar se concentrează pe împărtășirea cunoștințelor și dezvoltarea nivelului de încredere în sine al copiilor.

Rajesh a abordat de asemenea și un director al unei școli municipale din Shakarpur pe care l-a invitat să îi viziteze. În ziua următoare, directorul a fost uimit să descopere atât de mulți copii care veneau la clasele predate la școala de sub pod și a decis să primească gratuit pe 60 dintre aceștia la școala lui. Rajesh i-a încurajat mereu pe copiii care veneau la orele lui să încerce să meargă și la alte școli din apropiere, astfel că unii dintre ei merg la școli normale după amiaza, după ce au fost prezenți de dimineața la școala lui.

Proprietarul în vârsta de 46 de ani al magazinului s-a mutat în New Delhi în anul 1995 pentru a-și căuta de lucru. Tânăr fiind și provenind dintr-o familie săracă, Rajesh nu a putut să termine facultatea începută din cauza problemelor financiare. Acest lucru l-a inspirat să le ofere cunoștințe de bază altor copii săraci. După cum declară el, „cunoștința se înmulțește atunci când este împărtășită”.

La aniversarea a cinci ani de la înființare, Rajesh a introdus și o ora de sport săptămânală care se desfășoară sâmbăta. Însă înaite de joacă, fotbal, volei sau crichet, copiii sunt obligați să participe la o ora de studiu supravegheată. În afara de Rajesh, școala mai are 5 profesori voluntari care ajută la buna desfășurare a orelor. Ei declară că au parte de elevi entuziaști, care absorb cunoștințele cu rapiditate, fapt care îi motivează în lucrarea pe care o fac.

Într-un efort de a aduce îmbunătățiri, Rajesh a apelat la autoritățile locale pentru a-l ajuta să creeze condiții mai bune de învățat pentru copiii care aleg să frecventeze această școală. El mărturisește că este nevoie urgentă de construirea unor toalete, în special pentru fetele mai mari care frecventează cursurile de la orele 12 la 14. Autoritățile rețelei de transport a orașului și-a oferit sprijinul construind o platformă betonată elevată pe care profesorii pot sta atunci când predau și a oferit vopsea neagra cu care voluntarii au vopsit trei table pe pereții infrastructurii șoselei.

Rajesh are pe suflet această lucrare și iubește modul prin care poate ajuta membrii comunității din care face parte. Însă el nu face doar atât. După orele 14 când școala se închide, Rajesh merge la magazinul din oraș unde preia conducerea și unde rămâne până la orele 22 în fiecare seară, pentru ca a doua zi programul să se repete. La început, membrii familiei sale nu au fost de acord cu proiectul pe care acesta îl desfăsura, dar cu timpul au ajuns să îl respecte și să îl susțină, înțelegând pasiunea și chemarea pe care Rajesh o găsise în a-i ajuta pe acești micuți.

Sursă: http://www.theweekendleader.com/Heroism/2108/educator-extraordinaire.html