„Momentul ăsta cu #metoo e sfâșietor. În fața mea curg niște povești teribile. Sunt foarte amare zilele astea pe Facebook”,  scria jurnalistul Ciprian Muntele pe pagina sa de Facebook.

Iată câteva fragmente din aceste poveşti atroce:

„Când aveam 12 ani un bărbat m-a pipăit pe sâni în centrul Craiovei. La 16 ani o mașină a oprit lângă mine și doi tipi au încercat să mă bage înăuntru. Aveam 20 de ani când mergeam cu 601 și un libidinos s-a masturbat în autobuz lângă mine. Mereu simţeam frică și rușine când mi se strigau porcoșenii pe stradă”, a postat public jurnalistul Elena Stancu.

„Am fost supusă diferitelor forme de hărţuire sexuală în atâtea contexte, profesionale şi personale, şi de atâtea ori, că am avut nevoie de terapie ca să înţeleg că nu era vina mea şi nici a ceea ce purtam sau spuneam, ca să pot începe să port fuste şi tocuri din nou”, dezvăluia senatorul Florina Presadă.

„Aveam 18 ani. Mergeam la meditaţii la unul dintre cei mai bine cotaţi profesori de matematică din Bucureşti, profesor la Colegiul Naţional «Mihai Viteazul». El avea peste 40 de ani şi ne pregătea pentru Bac. Când ajungeam la el acasă, domnul profesor ne îmbrăţişa foarte strâns pe toate, lipindu-se de noi. Cât durau meditaţiile, îşi freca piciorul de picioarele mele, până la coapse, îmi masa umerii mie şi colegelor mele. Când greşeam, îi spunea băiatului din grupă că are voie să ne dea sutienul jos şi dacă mai greşim o dată, va avea voie să ne pună mâna pe sâni“, povesteşte pe Facebook Ruxandra Simion, studentă la UNATC.

Pornită cu câteva săptămâni în urmă, Campania #MeToo a dat glas miilor de postări din întreaga lume - experienţe teribile trăite de femei de pretudindeni, de orice vârstă şi din orice domeniu profesional.

Citim şi suntem din ce în ce mai conştienţi că terenul minat nu se găseşte doar la Hollywood, acolo unde a început acest scandal, ci se află chiar pe strada noastră.

După ce cotidianul The New York Times a scos la iveală poveştile femeilor hărţuite de producătorul Harvey Weinstein, actriţa Alyssa Milano a venit cu ideea ca toate femeile din social-media care au trăit o experienţă de hărţuire sexuală sau abuz, să-şi împărtăşească povestea printr-o postare însoţită de hastag-ul #MeToo. Au răspuns mii de femei din toată lumea.

Subiectul a fost preluat de presa scrisă, de televiziuni şi posturi de radio. Campania #MeToo a deschis cutia cu lucruri tăinuite care au fost prea dureroase pentru a fi reclamate sau măcar împărtăşite.

Ceea ce cred cu tărie este faptul că fiecare femeie a fost pusă faţă în faţă cu un mitocan. Chiar dacă nu toate purtăm cu noi experienţa unui abuz, fiecare dintre noi am fost agresate verbal, ori am fost atinse pe stradă, în autobuze, la şcoală. Când mergi pe stradă în blugi, ghete şi palton până la genunchi şi un bădăran îţi pune mâna pe fund sau pe sâni, îţi vine să urli din adâncul sufletului, chiar daca ai rupe toate coardele vocale. Ţi se urcă sângele în cap, vezi negru în faţa ochilor. Eşti copleşită de o profundă umilinţă pentru propria neputinţă. În acele momente tot ce îi ceri lui Dumnezeu este să îl pună la punct pe individ, în cel mai neîndurător mod.

M-am întrebat de multe ori: De ce? De ce fac bărbaţii asemenea gesturi? De ce folosesc apelative nepotrivite? De ce au impresia că nouă trebuie să ne placă?

În afară de distorsiunile cognitive, care ar mai fi cauzele acestor comportamente abuzive?

Am fost foarte uimită atunci când am citit ce au dezvăluit bărbaţii în această campanie. Am găsit câteva răspunsuri la întrebările mele.  

A devenit virală postarea lui Norbert Matei: „Îmi plăcea super mult de ea. Numai că nu prea voia să aibă de-a face cu mine. Mi s-a părut că pot să o conving dacă atunci când am şansa, o prind şi o sărut bine de tot. Nu o să uit niciodată cum a rămas înţepenita şi, după ce a încercat să mă împingă de câteva ori, a început să plângă. Cretinului de mine i s-a părut că dăduse lovitura. Pentru că mi-a zis mie tata la un moment dat că femeii dacă nu îi place, preiei controlul şi îi arăţi cine-i bărbat“.

Norbert continuă cu un alt episod: „ Mi se pusese pata pe o fată pe care o văzusem la bâlci. Când am trecut pe lânga ea, am prins-o de fund şi i-am zâmbit. Mi-a tras o palma, iar băieţii cu care eram s-au activat şi au împins-o. Mai târziu, fata ne-a găsit împreună cu fratele ei, iar băieţii l-au bătut pentru că soră-sa nu a ştiut să accepte un compliment.”

„Este incredibil!” mărturiseşte altcineva. „ Și eu am făcut asta! Am pipăit fete la 10 ani! Le-am pus mâna pe sâni la 15! Toți băieții făceau asta! Ne așezam la colțul școlii și când treceau fetele, le puneam mâinile pe unde apucam. Nu m-am gândit nicio clipă atunci că e greșit. Că ele se simt atât de aiurea. Citesc pe facebook zilele astea sutele de povești despre agresiuni și abuzuri și mă gândesc: Dumnezeule, am făcut și eu asta! Pentru că o făceau toți băieții și pentru că nimeni nu mi-a zis că e greșit.”

Horaţiu Pepine dă o explicaţie, pe www.dw.com, pe care o împărtăşesc. El spune aşa: „E important să observăm că aceste lucruri profund regretabile se petrec din cauza unei ambianţe favorizante. A fi ”sexy” a devenit o valoare indiscutabilă atât de larg acceptată, încât cuvântul acesta a depăşit de multă vreme domeniul sexualităţii stricte, devenind un sinonim pentru orice superlativ pozitiv, aplicabil la orice. E important să vedem că limbajul social este acela care adoarme susceptibilităţile victimei, lăsând-o fără apărare în faţa josniciei”.

Doar câteva minute mi-a luat să observ clar existenţa acestui limbaj social. Cea mai simplă dovadă este la distanţă de un click. Când am căutat cuvântul ”sexy” în publicaţiile online, iată ce titluri am primit:

„Ce sexy e fiica lui Mititelu" - Gazeta Sporturilor

„Inspectoarea sexy de la ISJ Arad și-a dat demisia” - jurnalul.ro

„Cel mai sexy primar din lume. Cum arată tânărul care înnebunește femeile din sat” -  click.ro

„Ce sexy e fata cea mare a lui Becali! A făcut senzație pe plajă” - fanatic.ro

„Profă SEXY, dată AFARĂ de la liceu după un SELFIE! ”  - newsar.ro

„Trupurile SEXY din spatele medaliilor” - romaniatv.net

„Cele mai sexy si mai perverse Craciunite din lume sunt in Marea Britanie!” -opiniatimisoarei.ro

„Cum e să ai un loc de muncă sexy” - vice.com/

„Sophia Loren: Poți să fii sexy și la 81 de ani” - dozadesanatate.ro

Sexy sunt pofesorii, inspectorii, primarii, sportivii, fiicele, femeile în vârstă şi iată că până şi locurile de muncă sunt sexy.

Ambianţa favorizantă în care se include şi industria pornografică, limbajul social, educaţia din familie, inconştienţa că este greşit ceea ce faci sunt câteva dintre cauzele abuzurilor sexuale.

Potrivit Inspectoratului General al Poliţiei Române (IGPR), în primele 9 luni ale acestui an, doar 35 de victime ale acestui gen de agresiuni au sesizat poliţia. De ce atât de puţine plângeri, când această campanie scoate la iveală atâtea voci acuzatoare?

Caz concret: În privinţa acuzaţiei de hărţuire sexuală a profesorului de matematică, conducerea Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti spune că nu poate face nimic. Directorul adjunct se amuză la comentariile răutăcioase adresate victimelor cum ar fi acesta: „Şi nu ţi-a plăcut când profesorul te atingea, te pomeneşti“, arată ziar.com

„Principalele motive pentru care numărul femeilor care reclamă hărţuirea este mic sunt teama de a fi judecate şi ruşinea, spun psihologii şi avocaţii”, scrie mediafax.ro

„Multe victime s-au temut nu de blamul moral al societăţii, ci invers, au acceptat tranzacţia ca să nu pară ridicole, neadecvate şi lipsite de savoir faire”, adaugă Horaţiu Pepine.

#MeToo transformă  rușinea victimelor  în rușinea agresorilor. #metoo nu ar trebui sa fie despre victime, ci despre agresori. E un început. Îmi doresc ca #metoo să aducă sute de mărturisiri publice ale agresorilor care înţeleg că au greşit. Să recunoască faptul că au gândit greșit și au acționat murdar. Băieţeii care văd astfel de mărturii să înveţe că e cool să fii gentil, e cool să aştepţi, să comunici sincer şi curat. Să înţeleagă că face parte din normal să fii refuzat, să nu fii acceptat. Că e normal să nu placi tuturor.  

Să ştie cum să reacţioneze în faţa refuzului.

Cât va mai dura până când vom ieşi pe stradă fără teama că ne vor fi aruncate cuvinte murdare, până când ne vom trimite copiii la meditaţii încrezători că n-avem niciun motiv să ne facem griji, până când vom alerga în pace seara pe plajă fără să fim invitate la petreceri nocturne și până când oamenii din jur vor interveni când vor observa cazuri de abuz?

M-a impresionat reacţia unui om din cercul producătorului Harvey Weinstein, relatată de adevărul.ro.

„Am ştiut îndeajuns cât să fi făcut mai mult", mărturiseşte regizorul Tarantino.

"Aş fi vrut să-mi asum mai mult responsabilitatea după ceea ce am auzit. Trebuia să fi făcut ceva atunci. Am marginalizat aceste incidente, acum tot ce voi spune va suna ca o scuză ieftină."

Într-un articol de la The New York Times a fost inclusă şi o declaraţie a producătorului, în care acesta cere iertare pentru faptele sale: „Îmi dau seama că felul în care m-am purtat cu oamenii cu care am muncit în trecut a cauzat multă durere şi, sincer, îmi cer iertare pentru asta. Chiar dacă încerc să mă îndrept, ştiu că am un drum lung de parcurs“.  

Citind acest articol poate că unii dintre voi v-aţi revoltat, unii aţi retrăit episoade dure ale trecutului care v-au produs suferinţă, poate că v-aţi amintit de o situaţie în care aţi fi putut interveni pentru a salva o persoană din mâna agresorului, dar nu v-aţi implicat, iar acum acest lucru vă inundă cu remuşcări şi ruşine.

Poate că nu aţi ştiut cum să reacţionaţi. Nu aţi ştiut la cine să apelaţi. Nu aţi ştiut că există grupuri de ajutor.

Doar acţionând putem schimba lumea. De acum înainte trebuie sa ştiţi! Respirotime pune la dispoziţia tuturor un grup de specialişti. Aceştia oferă consiliere gratuită. Faptul că ştii unde să mergi atunci când te afli într-o situaţie dificilă, este primul pas în rezolvarea acesteia.

Nu ezita să intri chiar acum pe site-ul http://teajut.ro/

Photo by @mihaisurdu - Unsplash.com