Moartea, oricând ar surveni ea și în orice fel de circumstanțe, reprezintă întotdeauna o despărțire tragică, marcată de suferință. În orice mod s-ar ivi, ne împovărează totuși cu o încărcătură emoțională greu de suportat. Să fii atunci capabil să te debarasezi de propria durere și să ajuți omenirea reprezintă un gest de umanitate, solidaritate și mai ales, de dăruire absolută.

Pe 21 ianuarie, o tânără din Coreea pe nume Kim Yoo Nah a intrat în moarte cerebrală în urma unui accident rutier petrecut în Arizona, Statele Unite ale Americii, statul în care ea studia. Părinții au fost informați telefonic de către autoritățile locale și s-au grăbit să zboare către spitalul în care se afla fiica lor.

Mama ei a fost cea care a trebuit să ia decizia finală asupra situației: fie să continue să aștepte și să spere într-o minune cerească, fie să o sustragă de la aparatele care o țineau încă în viață pe fiica ei. Luând în considerare unele din notițele în care tânăra scria: „vreau să merg cât mai curând în ceruri și să fiu un ajutor al lui Dumnezeuˮ, după zile întregi de frământări, părinții ei au luat decizia de a o deconecta de la aparate și de a-i dona organele la 27 de bolnavi din întreaga lume.

După ce a fost deconectată de la aparate, mama ei i-a scris o ultimă scrisoare. Voi reda aici câteva fragmente din cuprinsul ei:

„Nu pot să îmi opresc lacrimile și tristețea ce m-au cuprins de când te-am văzut după ce am aterizat. Îmi doresc să fi fost eu cea care stă întinsă aici în locul tău. Văzându-ți directorul de la școală, profesorii, prietenii și membrii de la biserică plângând după tine, am înțeles că te adaptasei cu ușurință aici și erai iubită.

Tatăl tău mi-a spus că ți-a dat mesaj cu o zi înainte de accident și m-a anunțat că aveai două teste a doua zi. Din acest motiv nu te-am contactat, dar presupun că nu ai fi avut cum să iei aceste teste din cauza situației care a intervenit. Presupun că erai cu adevărat ocupată din moment ce te-ai grăbit să pleci cu 5 minute mai devreme, lucru care a cauzat accidentul.

Yoo Nah, draga mea, îmi este atât de teamă de decizia de a te lăsa să pleci sau de a aștepta un miracol din moment ce ai intrat în moarte cerebrală și depinzi de niște aparate pentru a respira.

Atunci când toată familia a luat decizia de a te lăsa să pleci, tatăl tău a venit la mine și mi-a spus: "Soția mea, știu că este o decizie atât de dificilă, dar nu a fost nevoie să mă întreb a doua oară dacă ar trebui să o lăsăm să plece." I-am spus că și eu simțeam același lucru, dar mă temeam să-l rostesc cu voce tare. Apoi am luat decizia de a te lăsa să pleci de lângă noi.

Mama ta și tatăl tău au luat o decizie bună, nu-i așa? [...]
Mă voi ruga întotdeauna pentru tine. Te iubesc.

Yoo Nah, te iubesc atât de mult.ˮ

Acest sacrificiu a salvat 27 de vieți și a pus în inimile lor o recunoștință eternă pentru Yoo Nah și părinții ei. Poate că tocmai în acest gest de altruism devotat au găsit ei o pace interioară care i-a ajutat să treacă mai ușor peste acest eveniment. Exemplul lor este o lecție de viață pentru noi toți!