Ce înseamnă, de fapt, să crezi în tine?
Să crezi în tine înseamnă să fii conștient de frumusețea aflată înlăuntrul tău, de acea frumusețe solidă pe care Dumnezeu a sădit-o în tine. Să fii conștient de faptul că ai atâtea calități extraordinare, iar din experiențele dobândite până în prezent, să fii sigur că ai învățat numeroase lecții de o valoare nemărginită.
Să crezi în tine înseamnă să simți și să te simți. Să te asculți și să îți dai seama că fiecare situație dificilă din viață e benefică. Pare paradoxal, dar fiecare întâmplare ți-a adus lumină, frumusețe și bucurie, tocmai fiindcă nu ai rămas acolo, în dezamăgire. Te-ai ridicat, ai mers. Ai ales să fii pe drum în continuare. Pe drumul destinului tău. Pe drumul visurilor pe care le ai.
„Pe poteci strâmte și abrupte se ajunge la fapte mari” – spunea Victor Hugo. Să ai încredere în tine înseamnă să lupți, chiar dacă uneori simți că ai sufletul tăiat. În acea tăiere vei găsi tărie.
Să știi că vei mai avea căderi. Dar a crede în tine înseamnă a te strânge în voință. Dacă îți vei plânge rănile, ele nu se vor închega. Așa că mergi cu ele sângerânde și plesnite, fiindcă pe drum vei găsi ac și ață.
Prin fiecare împiedicare omul ajunge la el însuși. Prin fiecare împiedicare omul își este mai aproape și se vede limpede, așa, cu tot cu răni. Înainte de împiedicare sunt dureri. După, se nasc flori.
Te-ai întrebat vreodată care e cea mai dureroasă pierdere? Cea mai dureroasă pierdere este cea din tine. Să te pierzi înseamnă să te rupi și să îți amuțești visul, dar a crede în tine înseamnă a visa.
Îmbrățișează-te și încurajează-te. Cu dor și cu inima obidită de suferințe cu prea multă sare.
Să nu te furi din tine și să crezi că în interior e primăvară. Pentru tine, fără încetare.
Așadar, să crezi în tine înseamnă să îți dorești să fii. Să iubești viața – acest dar necuprins – și să îți dorești o permanentă dezvoltare, evoluție, creștere. Să îți dai voie să înveți și să speri. Să îți dai voie să lupți.
Să crezi în tine. Lasă-te.
