Cu ceva timp în urmă, am descoperit pe internet o provocare la care am ales să răspund pozitiv. Întrebarea era simplă şi directă: „Poţi fi fericit 100 de zile încontinuu?”, având o mică notă dedesubt: „Nu ai timp pentru aşa ceva, nu?” Curioasă, am deschis pagina pentru mai multe detalii.

„71% din oamenii care au încercat să finalizeze această provocare nu au reușit, motivând lipsa de timp ca fiind principala cauză. Acei oameni pur și simplu nu aveau timp să fie fericiți. Tu ai?” Cam aşa începea prezentarea pe care am citit-o. Mai departe am aflat că tot ce trebuia să fac era să mă înscriu pe site, iar apoi, timp de 100 de zile, să postez pe o reţea de socializare câte o fotografie cu ceea ce m-a făcut fericită în ziua respectivă, poză la care aveam să adăug hashtagul #100happydays. Ideea mi s-a părut interesantă, iar experienţa bine-venită, chiar folositoare. Încă ezitam pe când mi-a venit o idee. În loc să postez pe Facebook fotografii cu mine, am luat un carneţel gol şi m-am hotărât să notez în el motivele mele de fericire. Un fel de personalizare a provocării.

M-am simţit enorm ajutată de micul carneţel pe parcursul acestor 100 de zile. S-a întâmplat ca dintre ele, unele să fie întunecate şi mohorâte: zile în care am primit veşti mai puţin plăcute, zile în care planurile mele au fost spulberate de refuzuri, zile în care obstacolele aproape m-au răpus. Iar seara, când luam carneţelul nici nu mai ştiam ce să scriu în el. Atunci se întâmpla să-mi amintesc de un gest frumos din partea cuiva drag, de ciocolata caldă servită după ce am mers prin frig sau de culorile frumoase ale apusului. Şi începeam să scriu şi să scriu şi să scriu. Nici nu-mi dădeam seama când umpleam o pagină.

Aşa am descoperit că momentele de fericire nu lipsesc niciodată. Este nevoie doar de puţină atenţie pentru a le găsi în vârtejul zilelor aglomerate. La început durează mai mult, dar cu timpul te obişnuieşti şi, pe nesimţite, capeţi tendinţa de a vedea partea plină a paharului, de a observa frumosul din jurul tău. Devii chiar tu o persoană mai zâmbitoare, mai fericită.

Am învăţat şi faptul că fericirea nu este un sentiment, ci o atitudine. O alegere. Da, sunt de acord că sună puţin clişeizat. Dar iată ce am vrut de fapt să spun: fericirea stă în lucrurile mici. Nu o vei găsi întotdeauna în veşti extraordinare sau surprize nemaiîntâlnite din partea celorlalţi. Mai degrabă, ea se află într-un ceai fierbinte băut cu un prieten, printre sunetele melodiei preferate care tocmai este difuzată la radio, în ultima felie de prăjitură. Sau o vei descoperi în timp ce înfăptuiești activităţile comune, de fiecare zi (ca mersul la şcoală sau spălatul vaselor).

Astăzi vreau să te invit, la rândul meu, ca una care deja am dus la bun sfârşit această provocare, să începi şi tu cele “100 de zile fericite.” Notează zilnic tot ce te-a făcut să zâmbeşti. Dacă vrei, şi-ţi este mai uşor, fă fotografii şi postează-le pe internet. Poate ești oarecum sceptic în timp ce citești acest articol. Dar ai ocazia să experimentezi tu însuţi/însăţi dacă este adevărat (şi realizabil). Nu lăsa ca ocazia să treacă fără a profita de pe urma ei!