Într-o zi, Dumnezeu s-a uitat la tot ce făcuse şi a văzut că mai lipsea ceva... Îl crease pe Adam, dar încă n-o adusese la existenţă pe Eva. Crease sexul, dar nu şi cadrul în care să se manifeste, astfel încât totul să fie foarte bine. Aşa se face că Dumnezeu a creat-o pe Eva şi, odată cu ea, familia. Astfel totul a devenit perfect.
Multor contemporani rândurile de mai sus li se par, în cel mai bun caz, începutul unei poveşti clasice. De fapt, deşi astăzi se vorbeşte atât de mult despre sex, modelul ideal trebuie căutat la origini, şi anume la creaţie. Din nefericire, apariţia păcatului a făcut ca de atunci nimic să nu mai fie perfect, inclusiv sexul. Dar, tot de atunci, totul poate fi perfect cu o condiţie: ascultarea completă de Dumnezeu.
Nimeni şi nimic nu poate înlocui expertiza perfectă a lui Dumnezeu în materie de creaţie. El este Singurul care deţine proiectul iniţial al omului. Relaţiile sexuale sunt şi ele o parte a acestui proiect şi nimeni nu ştie mai bine decât El cum trebuie să fie acestea pentru a produce fericire şi nu dezamăgire.
Problematica relaţiilor sexuale corecte este amintită în mod constant pe paginile Bibliei. Limbajul diferă însă de la epocă la epocă. Fie că e vorba de metafore, care azi par desuete, fie că e vorba de un discurs frust, mesajul rămâne întotdeauna acelaşi: ascultaţi-L pe Dumnezeu dacă vreţi să fiţi fericiţi.
Fiindcă fericirea este scopul prioritar al lui Dumnezeu pentru om.
A pune împreună caracterul şi relaţiile sexuale poate părea bizar, dar deoarece omul este o fiinţă complexă şi completă, această alăturare n-ar trebui să şocheze. De fapt, tot ceea ce facem, spunem, gândim, visăm şi năzuim ne formează caracterul. Acesta devine ceea ce suntem şi atunci când se spune despre cineva că nu are caracter, se spune în realitate că acel om nu există ca om. Caracterul este ceea ce deosebeşte oamenii de animale, deşi în ultimul timp am auzit exprimări amuzante: un cal cu caracter (despre un cal de curse câştigător), un câine cu caracter (despre un câine devotat stăpânului).
Ei bine, da, relaţiile sexuale influenţează în mod definitiv caracterul. Oamenii de caracter sunt cei care ascultă de Dumnezeu şi în acest domeniu, în timp ce aceia care consideră că în materie de sex nu există altă regulă decât cea celebră a lui Samson – ia-mi-o fiindcă-mi place! – sunt cei lipsiţi de caracter. De când s-a produs ruptura dintre îmi place şi este bine, omenirea a mers din rău în mai rău. Or, trebuie să recunoaştem că astăzi foarte puţini se mai gândesc, în materie de relaţii sexuale, la ce este bine, ci la ce place. Se pare că uităm că la început, când Dumnezeu l-a creat pe om, ce era bine şi ce era plăcut în materie de relaţii sexuale era unul şi acelaşi lucru. De fapt şi astăzi ar fi la fel, dacă ne-am întoarce la ascultarea de Dumnezeu.
Mulţi cred că sexul înseamnă ceea ce faci cu cineva. Acesta este un mod de gândire simplist şi nu prea evoluat. În realitate, relaţiile sexuale înseamnă ceea ce faci din tine. Primul care va fi afectat în mod fundamental nu va fi partenerul, ci tu însuţi. Mai ales băieţii (dar în ultimul timp am dubii că se mai pot face diferenţe între băieţi şi fete în acest domeniu), consideră relaţiile sexuale un fel de sport care nu necesită echipament foarte specializat, fiind doar un prilej de acumulare de palmares. Vorba unei romanţe de demult: Iubesc femeia, blondă sau brună, îmi e totuna... Dacă îţi e totuna, atunci ai încălcat prima regulă, care spune că e doar una!
Marea problemă care pare să afecteze într-un mod foarte grav gândirea tinerilor creştini de astăzi este faptul că mulţi dintre părinţi nu mai sunt atât de categorici în materie de reguli privitoare la relaţiile sexuale, cum erau cei din timpurile biblice. Se pare că spiritul relativismului moral a produs breşe profunde la temelia multor familii creştine. Faptul că, din ce în ce mai mulţi părinţi par să nu-şi asume responsabilitatea inclusă în menirea lor, îi lipseşte pe copii de o concepţie curată în acest segment al existenţei şi contribuie la nefericirea, uneori irevocabilă, a propriilor copii.
Relaţiile sexuale nu au atât de mult de-a face cu sexul, cât au de-a face cu... inima! Dar pentru asta trebuie să ai... inimă. Iar pentru ca relaţiile sexuale să fie curate şi, în consecinţă, să fie prilej de fericire, e nevoie ca inima însăşi să fie curată. De aceea se ruga David: Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic! (Psalm 51:10)
Totul începe şi totul se sfârşeşte la inimă!
Iar în materie de relaţii sexuale, inima este prima afectată. Dacă ar fi să dau un sfat, aş spune doar atât: dacă vrei să fii fericit(ă), ascultă-L pe Dumnezeu! El ştie cel mai bine ce este bine pentru tine!
