Care este diferența dintre o povestire citită cu intonație și aceeași povestire citită tern, inexpresiv? Ce anume face ca o poezie să ne capteze atenția și să ne uimească atât ca formulare, cât și ca interpretare, în timp ce, aceeași poezie rostită de altcineva, să nu ne încânte din niciun punct de vedere?

Fie că este vorba de citirea unui basm frățiorului mai mic, fie că trebuie să recităm o poezie în cadrul unui program sau să parcurgem cu voce tare un fragment dintr-un comentariu sau o glumă în auzul tuturor colegilor de școală ori de muncă, intonația pe care o vom aborda va face diferența dintre noi și ceilalți.

În rândurile următoare voi enumera câteva idei care ne vor ajuta să ne dezvoltăm abilitățile de recitare a unui text (eseu, poezie etc.), indiferent că este vorba de un text pregătit în prealabil sau ne confruntăm cu o citire la prima vedere.

1. Subliniază cuvintele importante și evită accentuarea celor mai puțin semnificative pentru ceea ce îți dorești să transmiți. Iată un exemplu: citește următoarele versuri accentuând cuvintele scrise cu litere mari, iar peste celelalte treci rapid:

„Cu căruțul încărcat ȘI-MBRĂCAT LA PATRU ACE,
Un bărbat ieșea din Lidl... URMĂRIȚI-L... ȘTIȚI ce face?”

Acest text poate fi citit și altfel și poate tu ai face-o diferit în funcție de context și de personalitatea ta. De asemenea, unele fraze, în funcție de impactul pe care ne dorim să îl aibă asupra ascultătorilor, pot fi accentuate în timp ce altele, redundante în context, pot fi citite mai rapid fără să zăbovim mult asupra lor.

2. Variază tonul exprimării! Cu toții am avut la un moment dat acel profesor care, indiferent de cât de interesant era ceea ce preda sau ne povestea, ne făcea să lăsăm capul pe bancă deoarece vorbea mereu cu aceeași tonalitate. Cu siguranță nu ne dorim ca în timpul recitării noastre să adormim pe cineva. Schimbând tonul pe percursul citirii, adoptând unul mai jos sau mai înalt în funcție de conținul mesajului, vom reuși să dăm viață scurtei noastre intervenții.

Și că tot veni vorba de a da viață conținutului, încearcă să citești următoarea frază rostind cuvintele scrise cu literă mare mult mai jos decât restul: Fetița își alungă teama și deschise ușa, văzând ceața ADÂNCĂ ȘI RĂCOROASĂ care domnea în toată valea.

În următoarea frază, fă același lucru dar cu un ton mai înalt pentru cuvintele scrise diferit: Fetița își alungă teama și deschise ușa, și SURPRIZĂ! O caleașcă AURIE o aștepta la intrare.

3. Ține cont de pauze! Mi s-a întâmplat de multe ori să fiu atât de dornică să scap cât mai repede de ceea ce am de spus, încât să mă pierd printre rânduri și uit să pun și pauze... Iar de multe ori îmi pierdeam respirația, iar microfonul nu suna foarte frumos când mă înecam astfel... Pauzele le putem pune înainte și după ideile importante.

Înainte, pentru a atrage atenția persoanelor care ne ascultă că urmează să spunem ceva important, și după pentru a le da răgaz să asimileze ceea ce am spus. De asemenea, atunci când vrem să menținem suspansul unei narațiuni, ne putem juca foarte creativ cu pauzele. Te invit să citești fraza următoare făcând pauze acolo unde am pus „/”:

Această ultimă extragere avea să îmi decidă viitorul: / ori voi ajunge cel mai bogat om din oraș, ori / voi eșua lamentabil înglodat în datorii.

Cea mai importantă lecție pe care mi-a predat-o viața până acum este: / nu lăsa ca fericirea ta să depindă de alții.

4. Variază ritmul exprimării. Când ai de-a face cu o poezie sentimentală cu înțelesuri profunde și metafore care presupun reflecție, asigură-te că o spui rar, suav. Însă, dacă poezia ta va lua o turnură din punct de vedere narativ - dacă vei întâlni o enumerație, de exemplu - ar fi bine să adopți un ritm puțin mai alert.

Încearcă să te asculți pe tine atunci când stai de vorbă cu cineva în mod obișnuit. Fluxul nostru obișnuit de cuvinte este foarte dinamic: acum vorbim mai rar, ca apoi să fim mai iuți în avalanșa de cuvinte, iar exact acest lucru ne ajută să menținem atenția partenerului de dialog. Exact același lucru trebuie să îl urmărim și în recitare, indiferent de ceea ce recităm.

Indiferent de tonul pe care îl abordăm, indiferent de accent, de pauze sau ritm, nu trebuie să uităm că cel mai important lucru este să fim naturali. Putem încerca să copiem tonul unuia sau altuia, însă de pe buzele noastre s-ar putea să sune foarte fals.

Nu încerca să te forțezi sau să dramatizezi foarte mult (în afară de cazul în care vrei să faci povestirile de noapte-bună mai amuzante pentru nepoțelul tău), pentru că vocea ta cea obișnuită este tot ceea ce ai nevoie pentru a obține efecte maxime. Trebuie doar să învățăm să ne menținem dinamismul și fluctuațiile vocii și atunci când recităm ceva.

Închei cu un citat care îmi place foarte mult și care se aplică atât în ceea ce privește interpretarea cât și viața, în cele mai mărunte detalii:

Fii tu însuți! Rolul oricui altcuiva este deja luat. Oscar Wilde

P.S.: Sper că ai pus corect accentul mai sus! :D