Majoritatea oamenilor sunt capabili să se supună ordinelor unei persoane cu autoritate până la punctul de a ucide o altă persoană nevinovată.

Aceasta este concluzia șocantă și controversată a cercetării lui Stanley Milgram (1963) asupra naturii obedienței umane. După 50 de ani, rezultatele studiului său încă provoacă dezbateri și ne lasă cu semne serioase de întrebare.

Stanley Milgram, născut într-o familie de imigranți est-europeni, cu tatăl român și mama unguroaică, a fost frământat mult timp de o întrebare: ,,Cum a fost posibil?" Această întrebare macină și astăzi sufletele celor care au cunoscut personal sau indirect efectele comunismului sau ale nazismului.

Lucrarea lui Milgram, una dintre cele mai citate și mai importante cercetări în istoria științelor sociale, cuprinde o cercetare experimentală asupra supunerii umane față de autoritate. Acest experiment a inclus mai multe persoane adulte, bărbați și femei din statul Connecticut, aceștia jucând rolul de ,,profesor" într-un experiment de laborator.

În acest experiment, celui care juca rolul de ,,profesor" i s-a spus să administreze șocuri electrice unui ,,elev" care era și el ,,participant" în acest studiu. În realitate, ,,elevul" era parte din echipa lui Milgram. Șocurile electrice (care erau false) erau administrate ,,elevului" când acesta făcea o greșeală, mărind intensitatea de fiecare dată. Aparatul prin care se administrau șocurile avea etichetele ,,Pericol" și ,,XXX."

Cel care conducea experimentul, un bărbat înalt, serios, într-un halat de laborator, îi spunea ,,profesorului" că acesta trebuie să crească intensitatea șocurilor electrice ori de câte ori acesta ezita. Ezitările erau cauzate de plângerile ,,elevului", care începea să strige de durere din ce în ce mai tare, cerând ,,profesorului" să se oprească, până la punctul în care nu mai scotea niciun sunet.

Suprinzător, 65% din cei care au participat în experiment au mers totuși până la capăt, administrând șocuri de până la 450V ,,elevului," alegând în cele din urmă să se supună ordinelor celui care conducea experimentul, deși dădeau semne clare de luptă interioară.

Pe scurt, acest teatru, planificat de socio-psihologul Stanley Milgram, a fost creat cu scopul de a obține reacții reale din partea participantului - ,,Profesorul." Participantul ajungea să creadă că a ucis ,,elevul" doar pentru că nu a avut curajul de a nu se supune celui care conducea experimentul.

Experimentul controversat al lui Milgram poate fi o sursă importantă pentru a extrage concluzii despre natura comportamentului uman. Din păcate, ceea ce s-a descoperit a fost nu doar neașteptat, ci și șocant.

Tu ce ai face?

Cei care citesc despre experimentul lui Milgram au câteva răspunsuri standard. Într-o anumită măsură sunt revoltați. Pe de altă parte sunt surprinși. În mod interesant, un răspuns destul de comun este acesta: cei mai mulți reacționează spunând că ei nu s-ar fi supus celui care conducea experimentul.

Alte studii făcute în legătură cu experimentul lui Milgram, au arătat că percepția noastră este următoarea: noi tindem să credem că suntem deasupra acestei situații; că noi am face ceea ce este corect. De fapt, toți tindem să credem că facem parte din acei 35% care au făcut ceea ce trebuie.

Descoperirile lui Milgram creionează o imagine complexă a naturii umane. Pe de-o parte, suntem foarte influențați de factori situaționali - adesea mai mult decât ar trebui să fim. Pe de altă parte, tindem să fim foarte motivați să nu vedem câtă putere au forțele cauzate de anumite situații asupra noastră, determinându-ne comportamentul.

Milgram a demonstrat că este adesea în natura noastră să ne supunem autorității chiar și atunci când acest lucru este clar un lucru greșit. Nu poți să nu fii afectat de descoperirile lui Milgram. Te lasă involuntar cu o întrebare: de ce ne este mai ușor să ne supunem decât să ne revoltăm atunci când știm clar că nesupunerea este alegerea corectă?

Omul în starea agentică

Răspunsul lui Milgram este că majoritatea persoanelor aleg conștient să intre într-o stare ,,agentică" - individul cedează autorității și astfel devine înstrăinat de propriile acțiuni. Starea agentică este - "Eu doar îmi fac treaba," ,,asta nu e treaba mea," ,,nu eu fac regulile aici" sau ,,eu doar urmez ordinele." În starea agentică, persoana se identifică drept un instrument care îndeplinește dorințele altora. Un soldat, o infirmieră, un administrator. Realitatea este că fiecare persoană poate alege. Dar, în acest caz, alege să devină agentică. Odată ce îți asumi acest rol este aproape imposibil să te mai întorci.

Ai putea spune că oamenii sunt marionete. Dar eu cred că suntem marionete cu percepție, cu conștiență. Uneori putem vedea sforile, și, poate, conștiența noastră este primul pas către eliberare. - Stanley Milgram

Recent a apărut și ecranizarea experimentului și a vieții lui Stanley Milgram, pe 16 octombrie. Este mai mult un documentar decât un film artistic. Merită vizionat, mai ales dacă ești pasionat de psihologie socială.