În ziua de astăzi toată lumea doreşte să fie cât mai încrezător. Totuşi, în număr mai mic, unii dintre cei mai de succes lideri tind să facă parte din categoria excepţiilor.

Ray Dalio

Ray Dalio este fondatorul companiei Bridgewater, care este cel mai mare parteneriat de investiţii din lume. Predicţiile sale economice se adeveresc adesea, precum cele din 2007 când aducea avertizări asupra eminentei crize ecomonice.

În timp ce pe arhicunoscutul Wall Street prezicerile sunt întotdeauna sigure, lui Dalio îi este “mereu teamă ca nu cumva să fie greşite.” În mod frecvent, la întâlnirile din cadrul companiei Bridgewater participă experţi cu dublă opinie, iar Dalio sfârşeşte prin a-şi schimba părerea de mai multe ori.

William McRaven

Amiralul William McRaven era acela care conducea cu success raidul Seal Tim Six împotriva lui Osama Bin Laden. La întâlnirea primei prezentări a planurilor sale, McRaven se eschiva spunând: “Domnule Preşedinte, acest plan încă nu a fost verificat în detaliu şi nu ştim dacă este realizabil, dar când vom afla... vă vom anunţa de îndată.” Administraţia a rămas suprinsă să descopere că, spre deosebire de cei mai mulţi ofiţeri militari, McRaven era neobişnuit de modest şi deschis sugestiilor.

Jeff Bezos

CEO-ul companiei Amazon, Jeff Bezos, este extraordinar de sceptic la adresa proiectelor sale. În timp ce mulţi antreprenori sunt foarte optimşti, Bezos este pregătit în orice moment să renunţe. În cazul planurilor Amazon Auctions, o categorie destinată să îi facă concurenţă lui eBay, Bezos a abandonat rapid idea după ce indiciile sugeraseră un potenţial eşec. El îşi tratează părerile personale ca fiind temporare şi îi încurajează şi pe alţii să facă la fel prin a construi ideile de mâine contrar celor de astăzi.

* * * * *

Aceste exemple par a fi suprinzătoare deoarece am fost învăţaţi că marii lideri trebuie să aibă încredere totală în convingerile lor. Ba mai mult, lipsa siguranţei de sine şi dispoziția de a ne schimba părerile sunt adesea privite ca fiind un semn al slăbiciunii.

Acestor lideri nu le pasă, ei cunosc ceva ce multora le scapă. Dorinţa de a te lăsa convins poate nu te va face să pari a fi cel mai bun dintre lideri, însă într-o lume complexă care necesită decizii precise, aceasta a devenit una dintre cele mai apreciate calităţi ale unui lider. Cercetările susţin această opinie.

Arici și vulpi

Într-unul dintre cele mai elaborate studii, profesorul Universităţii Pennsylvania, Phillip Tetlock, a urmărit în mod meticulos peste 82.000 de predicţii făcute de 284 de conducători/experți timp de două decenii pentru a determina ce îi face pe unii mai precişi decât alţii. În mod suprinzător, performanţa acestora avea de-a face mai mult cu modul lor de gândire, nu cu ceea ce ştiau.

El a clasificat specialiştii în două categorii diferite: arici și vulpi. Aricii “ştiau o idee şi bună”. Aceştia făceau preziceri bazate pe teorii generale asupra lumii, pe care le susţineau cu o convingere fermă. Dacă informaţii noi contraziceau teoriile lor, în loc de a le abandona, se debarasau de noile informaţii.

Pe de altă parte vulpile “ştiau multe lucruri mărunte”. Erau mai puţin încrezătoare în înţelegerea lor asupra lumii şi cu mult mai dornice să îşi modifice opinia având la bază evenimente curente, chiar dacă aceasta însemna să se contrazică constant. Vulpile s-au dovedit a fi mai precise decât aricii.

* * * * *

Este uşor de înţeles de ce, în ciuda aparenţelor, Dalio, McRaven and Bezos sunt foarte atenţi să îşi păstreze siguranţa de sine mereu sub control. Ei evită să devină arici. Acestă obsesie le acordă un avantaj față de competitorii lor. Pentru vulpile asemenea lor, siguranţa de sine nu este nici bună nici rea. Ea este o simplă expresie a certitudinii unei convingeri specifice.

Atunci când liderii au mai multe motive să creadă că una dintre opiniile lor este adevărată, de exemplu atunci când una dintre ideile lor supravieţuieşte unei dezbateri în cadrul echipei, încrederea în sine creşte. Dar atunci când membrii echipei aduc motive solide care arată de ce ideea acestora este greşită, încrederea în sine scade. Acest proces “vulpesc” de a egaliza nivelul încrederii în sine cu probabilitatea faptului că un accident poate avea loc este numit calibraj.

Spre deosebire de toţi ceilalţi, aceşti lideri nu sunt interesaţi să devină mai încrezători. Ceea ce ei doresc cu disperare este să fie cât mai echilibraţi. Iar această preocupare este tocmai ceea ce i-a ajutat să devină unii dintre cei mai de succes lideri ai lumii.

Poveştile lui Dalio, McRaven şi Bezos ar trebui să fie o lecţie pentru orice lider care îşi doreşte să ia decizii cât mai exacte. Uită de mitul care susține că liderii ar trebui să fie siguri pe sine. Mai degrabă, concentrează-te pe a fi cât mai echilibrat (calibrat).

Dacă ar fi să ne uităm la practicile acestor trei lideri, vom observa că una dintre cele mai bune modalităţi de începere a acestui proces este prin a participa la dezbateri cu oameni inteligenţi. Însă nu intra în dezbateri de dragul de a câştiga, ci de dragul de a-ţi îmbunătăţi exactitatea convingerilor tale.

Aşa cum Dalio puncta: “Când doi oameni au păreri diferite, în mod normal, unul dintre ei are o concepție greşită. De ce nu ţi-ai dori să te asiguri că nu ești tu acea persoană?”