Cu siguranță mulți dintre noi am avut momente în care ne-am plâns că trebuie să mergem la școală, că trebuie să facem teme, să ne trezim devreme sau să învățăm pentru examene. Ideea că suntem privilegiați să trăim într-o țară în care educația este nu numai gratuită, ci și obligatorie nu ne trece prea des prin minte. Iar asta pentru că așa ne-am obișnuit de zeci de ani. Există însă țări în care copiii tânjesc după educație, cărți și învățătură mai mult decât ne-am putea imagina.

Afghanistan este un astfel de exemplu, ea fiind estimată de UNESCO ca fiind una dintre țările cu cel mai ridicat nivel al analfabetismului din lume, aproximativ 69%. Aici, la ordinea zilei sunt războaiele, conflictele, atacurile, violența, cruzimea și frica. Puținii norocoși care locuiesc în orașele mari sau în capitală au acces la școli și educație, restul populației tinere și adulte din provincie perpetuând analfabetismul și incultura.

Saber Hosseini, profesor la o școală din orașul Bamyian din centrul țării, poartă în suflet această povară. În urmă cu 6 luni a venit cu ideea de a pedala în timpul vacanțelor și sărbătorilor prin satele unde nu se poate ajunge decât cu bicicleta și de a oferi copiilor de acolo cărți de povești împrumut.

Biblioteca mobilă de pe bicicleta lui Saber a început cu o modestă colecție de 200 de cărți pe care profesorul le împărțea singur. În timp, numeroși prieteni și donatori s-au decis să-l ajute, astăzi inițiativa lui pune la dispoziție 6000 de cărți pentru copiii care își doresc să citească.

Mijlocul de transport pe care îl folosește are de asemenea o însemnătate specială. Pe lângă faptul că majoritatea satelor izolate sunt greu accesibile cu mașina iar drumurile sunt rele, profesorul a ales să meargă pe bicicletă pentru a contracara mișcările Taliban-ului. „Și Taliban-ul foloșeste biciclete în atacurile cu bombe pe care le plănuiește. Vreau să înlocuiesc astfel violența cu cultura”, spune el.

Mulți dintre copiii și adulții pe care Saber îi întâlnește în vizitele sale nu știu să citească sau să scrie pentru că nu au fost niciodată la școală, deși ar putea frecventa clasele a treia sau a patra potrivit vârstei lor. El a început prin a le aduce cărți ușoare și povești cunoscute readaptate ale unor autori precum Victor Hugo, Jack London, Antoine de Saint-Exupéry, Samad Behrangi și Ferdowsi. Pentru a ține evidența cărților împrumutate, profesorul folosește un carnețel unde își notează cine și ce cărți a împrumutat, iar copiii care le aduc înapoi au voie să își aleagă altele noi. De obicei, cărțile sunt citite prin rotație de la un sat la altul.

Saber face însă mult mai mult decât să le aducă lecturi pentru vârstele lor. El stă deseori de vorbă cu ei despre subiecte precum pacea și toleranța.

„Într-o ocazie, le-am vorbit copiilor dintr-un sat despre arme, folosind sloganul «Spuneți nu armelor și da cărților». Cu următoarea ocazie când ne-am întâlnit, copiii strânseseră deja toate armele de jucărie pe care le dețineau și erau dispuși să mi le predea cu condiția de a fi primii care să-și aleagă cărți atunci când aveam să revin cu o nouă colecție. Acela a fost pentru mine cel mai frumos și fericit moment din viața mea!” - Saber Hosseini

Din nefericire, bugetul pe care profesorul îl are la dispoziție pentru acest proiect este de multe ori insignifiant și insuficient. Pe lângă acest lucru, atât el, cât și soția lui care este și ea profesoară, primesc telefoane și amenințări să-și înceteze lucrarea sau să împartă doar cărți religioase dacă nu vor să sufere consecințele. Acest lucru face ca inițiativa lor să fie cu atât mai importantă, cu cât există o luptă pentru viețile și influența sub care copiii din Afghanistan sunt obligați să trăiască.