Totuși, deși viața se aseamănă cu un peron, nu începi să trăiești decât atunci când te urci în tren. Din păcate sau din fericire, în viața reală nu există un „panou al plecării trenurilor”, iar intuirea faimosului „moment potrivit” rămâne la aprecierea fiecăruia, în ultimă instanță, chiar el făcând diferența între oamenii realizați și cei rămași în urmă.
Oamenii nepunctuali își scuză lenea spunând că au întârziat doar puțin, dar „puțin mai târziu” înseamnă adesea „prea târziu”. Scuzele vor fi tot timpul acolo pentru tine. Oportunitățile, nu. Acești oameni gândesc că mâine va fi mai bine decât astăzi, însă regula lor de viață este una veche și sucită: „Nu face niciodată astăzi ce poți lăsa pe mâine!” De regulă, aceste persoane visează la o fericire cât mai ieftină.
Câteodată nu există „data viitoare,” nu există a doua șansă, nu există „time out.” Câteodată totul se rezumă la a acționa acum sau niciodată. De asemenea, nu există programări, alarme sau memento-uri, ci trebuie să fii pregătit în orice clipă.
Pitagora și bobul
„Istoria prin întâmplări picante”, a lui Alin Pop, ne oferă o anecdotă plină de semnificații în această direcție: Pitagora, marele matematician și gânditor grec, era vestit la vremea sa prin seriozitate și sobrietate, chiar dacă unele atitudini puteau părea exagerate, de exemplu, aversiunea pe care o avea împotriva bobului, simplă legumă asemănătoare fasolei.
În cele din urmă, prin abilitate și inteligență, Pitagora ajunge la conducerea cetății Crotona, pe care vrea să o transforme în statul ideal. Pentru a-și materializa acest vis cutezător, alcătuiește o serie de norme prin care cetățenilor le era interzis consumul de vin, carne, ouă, amorul, râsul și, bineînțeles, bobul. Locuitorii, ajunși în pragul exasperării, s-au decis să se descotorosească de conducătorul lor atât de idealist.
Într-o noapte, clădirea în care dormea Pitagora este asaltată, iar prietenii lui, uciși. Îmbrăcat sumar, maestrul reușește să fugă în miez de noapte și pașii îl poartă către un lan de bob. Însă așa de tare ura această plantă, încât a refuzat să se ascundă acolo. Poate că asta l-ar fi salvat, căci locuitorii din Crotona l-au ajuns și l-au ucis.
Puține trenuri potrivite vin în viața noastră, dar pe și mai puține reușim să le prindem. Peronul este o idee care ne surâde prin confortul pe care-l oferă, prin siguranță și prin previzibilitate, însă tot el e cel care ne desenează limitele și ne diminuează posibilitățile și capacitățile. Orice tren, eveniment, oportunitate poate însemna o salvare.
Curajul - o abilitate cotidiană
În triburile indiene din America, există o castă de bărbați aflată la nivelul cel mai de jos al scalei sociale, bărbați care nu erau nici shamani, nici războinici, care nu vânau și nici nu contau în competiția pentru ranguri sau femei. Acestora li s-au repartizat cele mai umile și mai dificile slujbe. Ei sunt, de fapt, cei care au dat înapoi de la încercările ce presupuneau curaj și integritate.
Existența e presărată la fiecare pas cu încercări, greutăți sau teste. În fața lor nu trebuie să dai dovadă de reticență, nu trebuie să-ți amorțești simțurile sau să-ți cauți refugiul în ocupații pasive: filme, somn, jocuri de cărți, ocupații care instaurează o letargie psihică.
Nu învinovăți evenimentele; un eveniment nu poate fi nici bun, nici rău. Este doar o oportunitate asupra căreia ai puterea de a o transforma în ceva favorabil sau ceva prejudicios.
Se spune că orice vânt este rău pentru o corabie proastă și că la omul sărac, nici boii nu trag. Așadar, nu circumstanțele vieții ne sunt potrivnice sau favorabile, ci pasivitatea ori curajul pe care îl manifestăm în raport cu ele. Nu pentru că viața este grea noi nu avem curaj, ci pentru că nu avem curaj, viața pare așa de grea.
Nu pierde trenul
Poate te întrebi ce este atât de important la trenul acesta care face laitmotivul articolului. Nu aș putea spune. Pot spune doar ce s-ar întâmpla dacă nu-l iei. Nimic. Nu te îngrijora dacă trenul în care te-ai urcat nu este cel potrivit; acesta este un risc pe care ți-l asumi. Dacă vei câștiga, vei fi fericit; dacă vei pierde, vei căpăta înțelepciune.
Nu cheltui mult timp încercând să alegi trenul potrivit (oportunitatea perfectă) pentru că, în încercarea ta de a selecta și de a preconiza șanse perfecte, vei pierde oportunitățile reale. Ele nu-ți vor face o invitație la dans, pentru că dansează doar cu cei care deja sunt în ring. Dacă vremea și valul n-așteaptă pe nimeni, cu atât mai puțin viața, pe cei care ezită.
