Există totuși o categorie de oameni care înțeleg altfel libertatea. Aceste persoane sunt cele care, deși se consideră libere, integrează în viețile lor anumite reguli de viață, preluate de obicei din sistemul religios la care au aderat. Rămâne o întrebare: Limitează religia libertatea? Ne împiedică regulile religioase să avem parte de fericirea pe care o căutăm în sentimentul de libertate? Sunt pedepsele divine atât de prompte și drastice încât îi constrânge pe creștini să asculte de teama repercusiunilor? Cum a ajuns religia să fie percepută ca fiind limitativă și restrictivă?
Libertatea de a alege să spui NU
Daniel, Estera și alți câțiva prieteni se află în jurul mesei la restaurantul Ratskeller, așteptând răbdători ca mâncarea să sosească. Între timp le-au fost servite băuturile și cei câțiva prieteni încep o discuție.
- Estera, ce ai în pahar? Suc de portocale? a întrebat Daniel.
- Este suc de multi-vitamine, deci presupun că are mai multe fructe.
- Conduci în seara asta?
- Nu, nu am mașină.
- Atunci de ce nu ți-ai comandat vin?
- Pentru că nu beau vin, și niciun fel de băuturi alcolice.
Toată lumea privea în direcția ei ușor nedumerită, așteptând o explicație plauzibilă. Eliza, aflată în dreapta ei se apleacă ușor și o întreabă la ureche:
- Pot să te întreb ce religie ai?
După câteva momente de tăcere în care toată lumea părea că rămăsăse pe gânduri, Daniel adaugă:
- Te invidiez! Tu ai libertatea de a spune nu, eu însă am pierdut acest drept de mult. Nu mai sunt eu cel care controlează această dorință, căci ea a devenit mai puternică decât voința mea.
Trăgea cu poftă dintr-o țigară și inevitabil am început să vorbim despre asta. „Nu fumez des, pot oricând să mă las de ele. Cred că fumez doar din plictiseală.ˮ Cu toate acestea o văd fumând în fiecare zi la colțul căminului. Plictiseala a devenit dependență.
Libertatea aparentă
Mulți tineri cred că dacă aleg să fumeze, să bea, să ia droguri sau să asculte un anumit gen de muzică, pot renunța oricând la ele, se amăgesc cu gândul că pot încă să-și schimbe alegerile, însă repercusiunea este tocmai faptul că alegerile negative ne privează de puterea de-a ne debarasa de ele.
Îmi amintesc de o discuție pe care am avut-o cu prietena mea Marlene în timp ce mergeam spre campusul universității. Trăgea cu poftă dintr-o țigară și inevitabil am început să vorbim despre asta. „Nu fumez des, pot oricând să mă las de ele. Cred că fumez doar din plictiseală.ˮ Cu toate acestea o văd fumând în fiecare zi la colțul căminului. Plictiseala a devenit dependență.
Barca și tunelul
Libertatea alegerilor reprezintă tocmai punctul de confluență dintre două drumuri cu destinații diferite. Avantajul este că o alegere pozitivă îți oferă mai departe această șansă, poți încă să alegi dacă să rămâi pe drumul cel bun sau dacă vrei să experimentezi alte opțiuni; însă, când facem alegeri negative, drumul este de multe ori fără întoarcere, pentru că libertatea ne-a fost luată de puterea viciului care înrobește trupul și mintea.
Imaginați-vă că alegerile pozitive sunt asemenea unui ocean. Tu ești cel care conduce barca. Poți oricând să alegi altă destinație alt port, alt oraș, oceanul îți oferă această posibilitate fără să te rătăcești cumva, în timp ce alegerile negative sunt asemeni unui tunel fără ieșire. Odată ce ai început să pășești în interior, lumina din spate se stinge încet încet și totul devine întunecat, pentru că odată ce devii acaparat de un viciu, te afunzi tot mai mult în întunecimea lui în loc să te întorci cât încă mai poți vedea lumina de la poarta de intrare.
Libertatea a fost oferită de la începutul lumii
Libertatea absolută a fost privilegiul de care omul s-a bucurat atunci când a fost creat. Dar, deși a avut acest privilegiu, a ales să urmeze o cale proprie, opusă direcției trasate de Dumnezeu. Adam și Eva au fost primii oameni care au trăit în umbra consecințelor nefaste ale propriilor alegeri. Nu a fost vorba de o pedeapsă directă din partea lui Dumnezeu sau de o condamnare imediată. Ceea ce au experimentat a reprezentat consecința naturală a drumului pe care au ales să meargă.
Libertatea reală este cea care îți oferă controlul asupra propriei persoane, îți oferă pace lăuntrică și aduce armonie în viața personală. Ea este singura pentru care merită să luptăm să o dobândim și să o păstrăm.
