Se întâmplă deseori să întâlnești oameni cu numeroase realizări în spate. Îi descoperi la studii ori la serviciu, îi descoperi într-o excursie sau chiar pe stradă, dacă începi să dialoghezi cu cei de lângă tine. Afli că aceste persoane au avut parte de multe momente reușite în viață sau că au dobândit multe bunuri materiale. Afli de situațiile cu totul fericite pe care acești oameni le-au întâmpinat și te întrebi de ce nu arată și viața ta la fel ca viețile celorlalți. Te macină faptul că nu ai atât de multe realizări până în prezent și nu știi de ce calea ți-a fost cu povârnișuri.

Zbuciumul crește în tine zi de zi, chiar și fără să îți dai seama. Pe nevăzute compararea cu ceilalți înaintează, iar tu te oprești. În compararea cu alte persoane te îndepărtezi de tine. Crește însingurarea și se nasc din ce în ce mai multe piedici lăuntrice. Te distanțezi de tine și în locul stimei, dureri tăioase pătrund în interior.

„De ce X are ceva, iar eu n-am la fel?” sau „De ce unii primesc daruri de la Dumnezeu, iar eu trec prin momente dificile?” sunt întrebări-paravane. Pereți care te împiedică să vezi adevărata valoare pe care o ai și care îți risipesc încrederea.

Uiți de propriile tale trăiri atunci când te compari cu diverși oameni. Nu te mai cauți. Îți părăsești biruințele și te dezlipești de tot ceea ce este îmbucurător. Iar bucuriile adevărate capătă viață numai acolo, în suflet. Bucuriile tale sunt incomparabile. Experiențele din trecut sunt treptele pe care ai pășit ca să ajungi astăzi aici. Scara ta nu este asemănătoare cu scara altcuiva. Și nici invers.

De ce o persoană râde acum, în timp ce tu plângi? Pentru ca să îți dai seama că drumul tău nu depinde și nu are legătură cu ceilalți. Drumul tău este unic. Desigur, oamenii care te înconjoară îți pot fi îndrumători și te pot motiva lecțiile primite de la aceștia. E cu totul altceva să îți dorești să faci o faptă bună, la fel cum a făcut prietenul sau colegul tău. Dar nu te întrista din cauza lipsurilor tale și din cauza câștigurilor altora. Nu există, de fapt, lipsuri. Prin lacrimi, sufletele se fac mari. Se fac lumini.

Viața ta nu este dată de oamenii din jurul tău. Prin urmare, alungă această gândire de a te compara mereu cu alte persoane. Alungă tumultul. Uită-te și descoperă în tine cele mai frumoase emoții și sentimente. Amintește-ți de câte ori ai zâmbit cu toată inima, de câte ori ai simțit că ești un luptător sau o luptătoare. Amintește-ți de oamenii care te iubesc. Amintește-ți de cei pe care tu îi iubești.

Schimbă-ți felul de a te privi. Din așa-zisele nereușite, ambiții să se nască. Dacă nu te vei mai compara cu ceilalți, vei fi mult mai aproape de tine. Îți vei fi. Te vei cunoaște și vei învăța că dificilul din viață poate fi extraordinar. Tu alegi ce să fie o situație: piedestal sau genune. Nu renunța la tine, comparându-te cu alții. Nu-ți da sufletul frustrărilor. Fii sincer cu tine. Fii cu tine și ca tine.