Numită neoficial „Cântecul nopţii”, simfonia nr. 7 a fost compusă de Mahler într-o perioadă când se confrunta cu mari dificultăţi personale: şi-a dat demisia de la conducerea Operei de Stat din Viena, cea mai mare fiică a sa a murit de scarlatină, iar medicii i-au descoperit compozitorului nişte probleme de inimă incurabile.

Acestea se pare că sunt motivele pentru care optimismul şi veselia prezente în simfonie sunt temperate de nuanţe grave şi melancolice. Simfonia durează aproximativ 80 de minute şi ne poartă prin toţi acei ani zbuciumaţi ai vieţii compozitorului.

Muzica lui Mahler impresionează şi încântă şi are darul de a-i cuceri în mod special pe acei ascultători care îşi pun neobosiţi întrebări existenţiale.