Acum un an plecam din ţară ca voluntar într-o țară care la prima vedere nu mi se părea foarte diferită de a mea, doar că avea mult mai mulţi munți, claxoanele se auzeau foarte rar, străzile erau mereu curate şi ciocolata delicioasă. Am plecat având bagajul plin de amintiri primite de la prietenii care mă conduseseră la gară, amintiri menite să îmi facă adaptarea mai ușoară, mult entuziasm, gânduri mari cât să îmi umple rucsacul până în vârf şi ceva cunoştințe de limba germană.

Am plecat gata să văd cum e să fiu pe picioarele mele, să îmi organizez singură programul şi viața, să învăț şi să experimentez lucruri noi. Şi asta nu oriunde, ci într-un oraş în care munţii sunt la o aruncătură de băƫ şi singura dilemă era cu ce traseu să încep. Eram pregătită pentru „the time of my life", nebănuind însă că, uneori, lucrurile s-ar putea să fie cu totul diferite față de cum mă aşteptam și că un an frumos poate însemna şi un an greu, dar plin de lecții.

Ce faci în momentele în care vrei acasă?

Dacă te afli în situația tânărului plecat la studii în străinătate, proaspătului angajat într-o țară străină, voluntarului dornic să experimenteze o cultură şi o țară nouă, e bine să fii pregătit pentru momentele în care ţi se va face dor de casă, de prieteni, de viața ta de dinainte. Pentru că sigur vor fi asemenea momente. Şi e ceva normal dacă stai să te gândeşti la câți ani ai petrecut în locul respectiv şi la cât de multe amintiri s-au adunat.

E bine să fii pregătit pentru momentele în care vei simți că nu îți găseşti locul nicăieri, că nu reuşeşti să te integrezi, că nu o să reuşeşti niciodată să spui tot ce simți şi gândeşti în limba aceasta nouă, că poate e vreo problemă la tine dacă te simți astfel. Este normal să îți fie dor de acasă şi de oamenii pe care i-ai lăsat acolo. Mai ales după ce, ceea ce specialiştii numesc „luna ochelarilor roz" s-a încheiat şi începi să conştientizezi că ești într-adevăr într-un loc cu totul nou, departe de zona ta de confort.

În astfel de momente, pentru mine a fost foarte important să îmi aduc aminte care a fost motivul pentru care am făcut acest pas. Şi dacă aș fi uitat de soluția aceasta, mi-o aduceau aminte prietenii de acasă cu care vorbeam la telefon. Să ştii de ce ai făcut acest pas te ajută atunci când primul imbold este să îți faci bagajul sau să rămâi acasă pentru că oricum nu înțelegi mare lucru din ceea ce se vorbeşte acolo. Şi este greu să socializezi într-o limbă pe care nu o prea stăpâneşti.

Găsește activități care să îți aducă satisfacție

O astfel de listă este un punct bun de plecare însă nu va fi de ajuns. Vei avea nevoie de ceva practic cu care să îți umpli orele libere, ceva care să îți dea un sentiment de satisfacƫie, de împlinire şi să te ajute chiar să descoperi lucruri noi despre tine - pentru că şi acesta era unul dintre lucrurile de pe lista ta de motive.

În anul meu de voluntariat am descoperit mersul pe bicicletă. Știu să merg pe bicicletă de la opt ani, dar mereu mi s-a părut că a parcurge o distanță lungă este ceva ce ține de apanajul unei persoane foarte antrenate sau de un ciclist la turul Franței. Nu de o persoană obişnuită. A fost însă de ajuns să fac prima tură de 45 km. Din acel moment nimic nu mi s-a mai părut imposibil. Iar lecțiile învăţate şi trăite în spatele ghidonului, ambționându-mă să parcurg porțiunile de urcuş pe bicicletă şi nu pe lângă ea, căutând traseul pe hartă sau admirând munții în toate formele şi culorile lor, au fost unele dintre cele mai frumoase şi miezoase din anul care a trecut.

Diferențele culturale

Este posibil ca una dintre cele mai mari provocări să fie cea a diferențelor culturale şi de mentalitate. Diferenţe mai mari sau mai mici, care s-ar putea să nu te facă să te simți foarte confortabil. În momentul de faţă locuiesc într-o țară plină de lacuri şi de munți. Mai mult decât atât, prin oraşul în care locuiesc acum, trece un râu în care oamenii obişnuiesc să înoate în timpul verii. Este chiar una dintre activitățile lor preferate.

A nu şti să înoți într-o țară în care înotul se învață la şcoală (la fel ca ski-ul) şi în care nu poți fi profesor cu drepturi depline dacă nu ai trecut un examen care să ateste abilitățile tale de înotător și capacitatea de a asigura primul ajutor în caz de înec, poate fi o ciudățenie. Atât pentru tine cât și pentru ei. Mai ales la întâlnirile care includ activități acvatice (între timp am început să învăț să înot). Mai există însă și alte diferențe. Diferența dintre prieten și prietenos, dintre felurile voastre de a-L privi pe Dumnezeu, dintre un oraș pustiu sau un oraș fremătând de viață la opt seara, în cursul săptămânii.

În fața unor astfel de situații pot exista două alternative. Fie să te izolezi, încercând să petreci timp doar cu oameni de aceeași naționalitate, care gândesc și văd lucrurile la fel ca tine - și care poate nici ei nu știu să înoate. Sau poți încerca să petreci timp cu cei care aparțin pe deplin locului. Să încerci să înțelegi ce se află în spatele diferențelor, să îi cunoști așa cum sunt și să înveți să îi acepți. La urma urmei, dacă ai venit într-un loc nou și pentru a descoperi o altă cultură, o poți descoperi încercând să petreci cât mai mult timp cu ei și trăind diferite experiențe alături de ei. Când alegi cea de-a doua variantă, s-ar putea să ai parte de tot felul de surprize…plăcute: începi să înțelegi cuvinte dintr-un dialect care ți se părea de neînțeles, îți petreci o după-amiază vizitând vecinii pentru a le oferi o carte, prăjituri și urările tale de „Sărbători fericite!", participi la o întâlnire de exploratori în care încerci să vorbești cu ei pe limba lor.

E nevoie de răbdare

Schimbarea locului în care trăiești implică multă răbdare. Răbdare cu tine și răbdare cu cei din jurul tău. Ai nevoie de răbdare cu tine și cu momentele tale de slăbiciune, cu cele în care nu îți găsești cuvintele, în care prăjitura pe care voiai să o pregătești pentru întâlnirea de tineret nu iese, în care o să ți se pară că nu o să reușești niciodată. E nevoie, de asemenea, să îți aduci aminte că marile reușite au nevoie de multă pregătire și uneori sunt precedate de multe eșecuri.

Adu-ți aminte că ai nevoie de răbdare și cu oamenii din jurul tău care acum te văd prima dată și au nevoie de timp pentru a te cunoaște mai bine, pentru a-ți descoperi abilitățile, pentru a vedea cine ești tu și dacă pot avea încredere în tine. Adu-ți aminte că relațiile construite acasă au avut și ele nevoie de timp și responsabilitățile care ți s-au încredințat de asemenea, chiar dacă uneori ai sentimentul că ai făcut lucrurile respective de când lumea.

Dacă ești o persoană activă, obișnuită să fie implicată în multe lucruri, s-ar putea să fie o provocare să stai pentru un timp pe margine și doar să privești. Acest timp s-ar putea să fie momentul potrivit pentru a învăța că ești definit și de ceea ce ești nu doar de ceea ce faci și că uneori a fi este mai greu decât a face. La final vei descoperi că toată răbdarea a meritat.

Acordă-ți din când în când un moment de respiro pentru a-ți încărca bateriile de răbdare, încredere și bună dispoziție. Aceasta poate însemna un timp petrecut cu prietenii de acasă și familia, cu oameni care te cunosc înainte de a veni în locul acesta nou și în prezența cărora nu ai mereu sentimentul că trebuie să lupți pentru a-ți câștiga locul în viața, inima și programul lor. Oameni care te știu cu toate ale tale și care te iubesc așa cum ești tu.

Experiența unei vieți trăite într-un loc nou poate fi grea, solicitantă, epuizantă, deprimantă uneori, dar în cele din urmă vei descoperi că a meritat. Vei realiza că, de multe ori, a fost și frumos și că, dacă astăzi ești mai profund, mai bun, poate ceva mai matur, este și datorită acestui lucru.