Este atât de ușor să greșești! Dar mult mai ușor este să greșești a doua oară. Iar a treia oară e un fleac. Și culmea, dacă la început te speriai de greșeală, pe măsură ce o repeți ajungi să te împrietenești cu ea. Face parte din tine, din natura ta și nu doar că nu o mai detești, dar simți că rupi o bucată din tine numai când te gândești că ai putea să o abandonezi.
De ce iubim așa de mult să greșim?
Pentru că e comod, pentru că nu presupune niciun efort, nici de gândire, nici de voință, orice cale bătătorită face călătoria mai ușoară. Orice greșeală repetată face drumul mai comod. Dar cu ce costuri?
Un proverb biblic spune “Cum se întoarce câinele la ce a vărsat, așa se întoarce nebunul la nebunia lui” (Proverbe 26:11). Nu e prea atrăgătoare imaginea câinelui din proverb, dar a omului care persistă în nebunia lui? Ce înseamnă nebunia? Înseamnă lipsa de judecată, lipsa cumpătului, înseamnă o boală ce îți afectează gândirea, discernământul și implicit sentimentele și comportamentul. Atunci când suntem atrași de recompensele imediate și nu luam în considerare beneficiile pe termen lung, atunci când sfidăm logica și alegem doar pentru că așa ne place, atunci când în ciuda dovezilor, preferăm să rămânem încăpățânați în deciziile noastre greșite, atunci când deși am comis greșeli pe care ulterior le recunoștem, ne întoarcem iar și iar la ele...suntem în tiparul descris mai sus, al câinelui ce își adulmecă resturile, al nebului ce rămâne în starea sa. Ne complacem să scormonim în mizerii, să ne contaminăm de rău, să răspăndim mirosul gunoiului?
Pentru a lua în considerare beneficiile pe termen lung ale deciziei de a ieși din mizerie, avem nevoie uneori de un efort de imaginație, de concentrare, dar mai ales de voință. Acționăm în funcție de emoții, reacții automate și impuls. Suntem leneși și iraționali și asta facilitează greșeala repetată, nebunia perpetuată.
Atunci când vrem să facem o schimbare, primul pas este de a înlocui obiceiul rău cu un altul bun, comportamentul dăunător cu ceva benefic, vorba urâtă cu una plăcută, prieteniile murdare, cu unele sincere, și tot așa. Fiecare cu nebunia lui... Să te crezi imun la nebunie e tot o formă de nebunie. Partea mai puțin bună este că în drumul acesta vom avea multe eșecuri și doar perseverența ne poate face să le depășim. Persevernța e mai mult decât un act de voință, e un plan concret. Stabilește-ți obiective specifice, măsurabile, realizabile, relevante pentru tine și planul pe care îl ai și stabilește un termen în timp pentru împlinirea obiectivului.
Să recunoști că ești pe un drum greșit e un moment rar în nebunia ta. Așa că dacă acum îți dai seama că te întorci iar și iar la un lucru nebunesc, profită de luciditate și fă un plan să schimbi ceva. Fiecare cu nebunia lui. Dar să fie una vindecată.
