Cum poate un Dumnezeu iubitor să îngăduie atât de multe tragedii, durere și agonie? Atât de multe dezastre și accidente fatale? Sunt întrebări care au frământat mintea multor oameni de-a lungul veacurilor. În încercarea de a înțelege cum am putea așeza iubirea lui Dumnezeu lângă suferința pe care o vedem zilnic în jurul nostru, de multe ori ne pierdem. Pentru că cele două par că nu au nicio legătură.

Poate că trăim într-o lume în care suferința este la tot pasul, dar este corect ca Dumnezeu să ne lase să suferim? Nu ar trebui să ne apere de boli, războaie, moarte, crime, accidente sau dezastre naturale?

Suferința este profund personală și o putem experimenta în diferite moduri. O întâlnim la tot pasul, în viețile noastre sau ale celor de lângă noi. Uneori suferința intervine în existența noastră în urma alegerilor din trecut. Dar alteori suntem doar victimele colaterale ale acțiunilor celorlalți. Și ajungem să ne întrebăm: De ce? De ce eu? De ce acum? Unde a fost Dumnezeu când s-a întâmplat?

Cu toate acestea, chiar în acele momente în care avem impresia că suntem de unii singuri, că nimeni nu ia aminte la agonia și durerea noastră, El este chiar acolo și știe ce se întâmplă. De ce, aparent, nu face nimic? Psihologul Viktor Frankl, supraviețuitor al Holocaustului, a sintetizat în cartea sa „Omul în căutarea sensului vieții” anii petrecuți în lagărele de concentrare și oferă o perspectivă nouă asupra suferinței, am putea spune chiar pozitivă. El spune că nu doar lucrurile care ne plac au un sens în viață. Există un sens și în suferință. Poate părea revoltător, dar suferința face parte din viața noastră. Adeseori tocmai o situație exterioară extrem de dificilă îi oferă omului șansa să crească spiritual dincolo de sine însuși.

„Modul în care omul își acceptă soarta și toată suferința pe care aceasta i-o cauzează, modul în care își duce crucea îi oferă oportunități ample – chiar și în cele mai teribile împrejurări – să adauge un sens și mai profund vieții sale. El poate rămâne curajos, demn, altruist.[...] Aici zace șansa omului fie de a folosi, fie de a renunța la ocaziile de a atinge valorile morale pe care o situație dificilă i le prilejuiește. Și tocmai acest fapt hotărăște dacă omul este sau nu vrednic de suferințele sale.”, spunea Frankl, după ce își petrecuse anii din lagăr pentru a studia efectele pe care le are suferința asupra deținuților.

Mulți dintre prizonierii lagărelor „în loc să fi luat greutățile din lagăr ca pe un test al propriei tării lăuntrice, ei nu-și luau viața în serios și o disprețuiau ca pe ceva fără însemnătate. Preferau să își închidă ochii și să trăiască în trecut. Pentru astfel de oameni, viața devenea lipsită de sens”.

Sensul pe care noi, ca oameni, îl putem găsi în suferință este acela că ne face mai puternici și ne oferă acea tărie lăuntrică, arătându-ne un scop în viitor, spre care să putem privi înainte. Pentru că acesta este specificul nostru – putem trăi doar privind spre viitor. Iar asta se dovedește a fi salvarea din momentele dificile prin care trecem, deși intervin momente în care trebuie să ne silim să privim așa. Sunt acele momente în care suferința noastră este atât de intensă, încât orice ne poate oferi viața nu mai rezonează cu noi.

Acel om care, din cauza unei situații dificile, își pierde încrederea în viitor – în viitorul lui – este condamnat. Pentru că odată cu pierderea speranței în viitorul lui, își pierde și tăria spirituală și se va lăsa pradă degradării fizice și sufletești. Nietzsche spunea că „cel care are un de ce pentru care să trăiască poate îndura orice”.

Lucrul de care avem nevoie disperată este o schimbare fundamentală a atitudinii noastre față de viață. Când conștientizăm că a suferi face parte din viață, ne vom accepta suferința ca propria misiune al cărei deznodământ depinde doar de noi. Nimeni nu ne poate scuti de suferință atâta timp cât ne vom duce existența aici, pe Pământ, și nimeni nu poate să poarte suferința în locul nostru. Rezistența și caracterul nostru nu sunt ușor de format, iar ele se formează tocmai în momentele dificile prin care trebuie să trecem, oferindu-ne posibilitatea de a rămâne neclintiți și de a privi cu speranță înainte.

Poate că în această viață nu vom înțelege pe deplin de ce Dumnezeu ne-a lăsat să suferim la un moment dat, dar știm, cu siguranță, că va veni acel moment când conform promisiunii, El va înlătura suferința pentru totdeauna din viețile noastre.

Viața nu va fi întotdeauna ușoară, dar îmi doresc ca în acele momente dificile prin care vei trece să vezi dincolo de ele. Iar atunci când inevitabilele îndoieli vor pune stăpânire pe tine și te vei întreba Unde a fost El când...? să poți vedea că a fost lângă tine, că a suferit împreună cu tine, că iubirea Lui pentru tine e infinită și că ți-a pregătit un viitor luminos.

Bibliografie:

https://lifehopeandtruth.com/life/evil-and-suffering/why-does-god-allow-suffering/

https://lifehopeandtruth.com/life/evil-and-suffering/why-am-i-suffering/

„Omul în căutarea sensului vieții”, autor Viktor Frankl 

Recomandare de articol pe aceiași temă pe Biblioteca Respiro : http://bibliotecarespiro.ro/omul-in-cautarea-sensului-vietii/