Brenda Myers-Powell s-a născut într-una dintre cele mai rău famate parţi ale oraşului Chicago. Când avea 6 luni, mama ei (în vârstă de numai 16 ani) moare, fiind luată în grijă de bunica ei, care era dependentă de alcool. Mediul în care trăia Brenda nu îi putea oferi prea multe lucruri bune.

Ceea ce vedea de cele mai multe ori pe străzile oraşului erau femei cu păr bogat şi fermecător, purtând rochii sclipitoare. Mică fiind, nu-şi dădea seama ce rol aveau ele, dar era sigură că voia să fie ca ele. Când bunica i-a spus cu ce se ocupă acele femei, Brenda s-a gândit că probabil şi ea va face acelaşi lucru, pentru că deja ,,partenerii” de băutură ai bunicii îi arătaseră cum stau lucrurile.

Brenda a abandonat timpuriu şcoala, iar la 14 ani era deja mamă a două fete. Neavând nicio sursă de venit, bunica ei i-a spus că ar fi cazul să aducă nişte bani acasă. Aşa că, într-o seară, îmbrăcată sumar, s-a așezat în faţa unui hotel şi a aşteptat. După câteva zile s-a întors acasă cu 400$.

Nu după mult timp a fost răpită de nişte bărbați şi a fost obligată să ,,lucreze” pentru ei. Ceea ce a urmat se poate intui uşor: abuzuri sexuale, bătăi, torturi psihice, manipulări. Departe de familie şi de orice ajutor, Brenda încerca să supravieţuiască.

În urma unui accident, a ajuns într-un spital unde a avut parte de atenţie, afecţiune şi dragoste. Prin serviciile de asistenţă socială din cadrul spitalului, Brenda a ajuns la un centru de ajutor şi recuperare, unde, timp de 2 ani, s-a luptat să se regăsească pe ea însăşi.

Acum, Brenda are o viziune optimistă: ,,De la început viaţa mi-a dat lămâi, dar eu am încercat ca mereu să fac cea mai bună limonadă.” Salvată din ,,ghearele” prostituţiei, împreună cu o întreagă echipă, Brenda îşi propune ca prin Dreamcatcher Foundation să alunge coşmarurile prin care trec fetele şi femeile prinse în prostituţie şi să le redea posibilitatea de a visa frumos, de a le spune că există posibilitatea de a fi libere, că nu s-au născut pentru a face aceste lucruri, că viaţa poate fi şi altfel.

* * * * *

Din experienţa Brendei învăţăm că există viaţă după durere, traume şi suferinţă. Iar pentru a trăi din nou viaţa frumoasă pe care ne-o dorim, trebuie să încercăm să facem pace cu noi înşine, lăsând în spate trecutul, bucurându-ne de prezent şi privind ţintă spre viitor.

Acceptă trecutul

Nu poţi retrăi trecutul, dar poţi schimba modul în care îl percepi şi îl manevrezi de acum încolo. Eforturile tale ar trebui direcţionate înspre a accepta trecutul şi a-i ierta pe cei care ţi-au greşit. Permite-ţi să simţi orice emoţie legată de trecut, apoi lasă-le să se ducă.

Când experimentezi furie sau întristare faţă de ce a fost, încearcă să-ţi aminteşti că nedând drumul acestor emoţii negative, vei suferi şi mai mult. Furia nu va reuşi să anuleze ce a fost. Acest proces va lua timp, şi diferă de la persoană la persoană.

Trăieşte prezentul

Nu vei putea niciodată să mergi mai deparde până nu vei începe să te uiţi în interiorul tău. Acolo vei putea descoperi forţe şi puteri noi, de care nu te credeai capabil. Dacă vei alege să le ignori, nu îţi vei îmbunătăţi prea mult prezentul. Încearcă să găseşti un scop pentru care să te bucuri de prezent. Brenda a ales să nu păstreze doar pentru ea sprijinul de care a avut parte, ci, ajutând persoane aflate în situaţii similare cu cele în care a fost ea, a reușit să lase în urmă trecutul şi să se concentreze asupra prezentului şi a modului în care îl poate schimba pe al altora.

Imaginează-ţi viitorul

Brenda ne demonstrează că cel mai bun mod de a te vindeca de rănile trecute este să-i ajuţi pe alţii să se vindece. Atunci când decizi să laşi în spate trecutul şi trăieşti prezentul, cei din jurul tău vor avea cel mai mult de câştigat, iar tu nici nu îţi vei da seama că rănile au dispărut.

Imaginează-ţi viitorul prin ochii celor care au nevoie de ajutorul tău şi atunci îţi vei da seama de cât de important eşti pentru ei, pentru fericirea lor. Vei deveni pionul care poate schimba o viaţă aşa cum nimeni nu o poate face!

Brenda transmite acelaşi mesaj pentru toţi cei care ştiu ce înseamnă durerea: ,,Există viaţă după atât de multă suferinţă, există viaţă după atât de multă traumă. Există viaţă după ce oamenii ţi-au spus că eşti un nimeni, că eşti lipsit de valoare şi nu vei mai însemna nimic pentru nimeni. Există viaţă, multă viaţă!”