Generația căreia aparținem asistă la o degradare continuă, degradare care implică deplasarea interesului nostru de la valori, principii, coduri morale, la iubirea pentru bani și obiecte. Manifestăm un profund atașament față de imobilul în care locuim, mașina pe care o conducem, gadgeturi etc, și, ca atare, le păzim cu orice preț. Dar cine în lumea asta mai poate afirma că cel mai important în viața lui este sufletul și că el face obiectul protecției și preocupărilor sale?

„Păzește-ți inima mai presus decât orice, căci din ea ies izvoarele vieții” (Proverbe 4:23). Dacă cel mai prețios lucru pe care-l avem este sufletul, de ce cade atât de des sub incidența neglijenței și nepăsării? Dacă din el ies izvoarele vieții, de ce plasăm preocuparea pentru suflet pe o coordonată atât de obscură a vieții noastre?

Inima sau, altfel spus, sufletul, este un depozit de gânduri și emoții care, ulterior, generează acțiuni și obiceiuri. Paradoxul este că invidia, furia, pizma, spiritul de ceartă, sălășluiesc deopotrivă cu iubirea, candoarea, pacea, generozitatea; iar stimulentele cu care alimentăm acest depozit dictează modul în care ne trăim viața. Izvoarele vieții vor fi curate doar în măsura în care lucrurile cu care ne ocupăm mintea vor fi curate.

Portretul lui Dorian Gray

V-ați întrebat vreodată cum ar arăta sufletul vostru dacă ar fi materializat într-o formă umană? Prin personajul său, Dorian Gray, Oscar Wilde creează o adevărată dramă plecând de la această idee.

Datorită frumuseții rare și personalității sale aparte, Basil, pictorul și prietenul protagonistului, se hotărăște să imortalizeze imaginea lui Dorian Gray într-un tablou. Când își vede portretul finalizat, tânărul Gray realizează cât de efemeră este tinerețea sa în comparație cu eternitatea și puterea dăinuitoare a imaginii din tablou. Din această pricină, face un pact prin care-și vinde sufletul, numai pentru a îmbătrâni portretul în locul lui, iar el să-și conserve calitățile trupești, rămânând veșnic tânăr. Însă portretul nu doar că preia procesul îmbătrânirii, ci are și rolul de a reflecta schimbările sufletești ale tânărului și de a oglindi parcursul conștiinței sale aflată în descompunere.

Nobilul Gray, inițial un spirit inocent și simplu, se lasă ghidat de prietenul său mai în vârstă, Lordul Henry, care îl atrage pe băiat în capcana stilului său de viață hedonist. Într-o societate limitată la suprafața lucrurilor, care ridică la rang înalt aparențele, Dorian se lasă în voia plăcerilor, a viciilor și a emoțiilor care pun stăpânire pe el. În căutarea frumosului și esenței vieții, sufletul lui se amăgește cu iubiri aventuroase, conversații cinice, certuri grosolane, taverne fioroase, ticăloșii și chiar crime. Existau momente când nu vedea în rău decât un simplu mijloc prin care și-ar fi putut realiza concepția lui egoistă despre frumos.

Schimbările portretului sunt notate pe parcursul a 18 ani, timp în care Dorian cel pictat devine un monstru, ca o reflecție a tuturor păcatelor pe care le-a săvârșit Dorian cel real. Pe chipul din tablou se instalează riduri și negi; scalpul își pierde părul, pielea îi devine pătată; privirea îi este sinistră, iar zâmbetul abject. În contrast, Dorian Grey își păstrează aceeași înfățișare tânără și angelică pe care o avea înainte de a-și compromite sufletul. În final, frumusețea se dovedește a fi fost pentru el doar o mască, iar tinerețea, o înșelăciune.

Este trupul oglindirea sufletului?

Am lăsat întrebarea din titlu spre final: este trupul oglindirea sufletului? Răspunsul este nu. Să credem că suflteul se exprimă prin trup denotă o gândire superficială. Nu este exclusă ideea că într-un trup frumos poate să fie un suflet frumos. Dimpotrivă. Ar fi ideal așa. Însă concluzia este că n-ar trebui să luăm drept reper moral înfățișarea, oricât de inocentă, nobilă și elegantă ar fi aceasta. Este un aspect imbatabil al firii omenești acela de a se ghida după aparențe - „omul se uită la ceea ce izbește ochii” (1 Samuel 16:7) dar, nu de puține ori, acestea se dovedesc a fi amăgitoare.

Chiar dacă sufletul nostru a început să fie afectat de vicii, prietenii nefaste, dezamăgiri, minciuni, remarci usturătoare, scopuri mârșave și orice alt lucru apăsător care sugrumă pacea după care tânjim, să ne amintim că putem avea parte de o regenerare spirituală: ,,Vă voi da o inimă nouă și voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră și vă voi da o inimă de carne.” (Ezechiel 36, 26).

Până la împlinirea acestor cuvinte, fiți oameni simpli și aveți grijă de sufletele voastre!