Îndoiala şi credinţa se exclud reciproc? S-ar putea îndoi un creştin adevărat de veridicitatea creştinismului? Iar dacă cineva se îndoieşte, atunci credinţa lui mai este autentică? Aceste întrebări se regăsesc în minţile multor credincioşi. Mulţi sunt convinşi că îndoiala este inamicul credinţei. Cu cât ai mai puţine îndoieli, cu atât este mai mare credinţa ta, nu?Alţii când se confruntă cu argumente împotriva creştinismului se simt copleşiţi de îndoieli, crezând că trebuie să răspundă la orice obiecţie plauzibilă înainte de a sta liniştiţi în credinţa lor.

Sub asediul întrebărilor

Reflectând asupra incertitudinilor, Lee Strobel, un renumit autor creştin, afirmă în cartea Pledoarie pentru credinţa creştină :

„Pentru mulţi creştini, a avea îndoieli de orice fel poate fi înfricoşător. Ei se întreabă dacă nu cumva îndoielile lor îi descalifică din statutul deurmaş al lui Hristos. Nu sunt siguri dacă le este permis să-şi exprime incertitudinile cu privire la Dumnezeu, Isus sau Biblie. Aşa că îşi ţin întrebările doar pentru ei - şi înăuntru, fără răspunsuri, ele cresc şi se agravează... până când, în cele din urmă, reuşesc să sufoce credinţa lor.”

Captiv în labirint

Ce să facem atunci când ne trezim frământându-ne cu îndoieli asupra adevărului creştinismului? Cu siguranţă nu există o reţetă magică care să funcţioneze pentru toţi şisă aibă efecte garantate.Însă, înainte de toate, trebuie să ne amintim întotdeaua că, mai devreme sau mai târziu, probabil toți vom lupta cu îndoieli în ce priveşte credința noastră.

Așa cum observă filosoful creștin William Lane Craig, „orice creștin care are preocupări intelectuale și meditează la credința lui se va confrunta în mod inevitabil cu problema îndoielii.” Aşadar nu eşti singurul care îşi bate capul cu astfel de întrebări sâcâitoare.

Prezenţa incertitudinilor poate sugera trecerea de la o credinţă moştenită la una proprie.Este un proces dureros şi anevoios, dar poate fi cu adevărat o parte a maturizării creştine. Efortul intelectual este un cost adesea subapreciat pentru a-l urma pe Hristos.

Orice proiect important din viaţă necesită o atentă planificare, timp şi disciplină pentru a fi realizat.Când mintea îţi este invadată de prea multe întrebări este indicat să le aşezi în ordine pe foaie şi să faci o listă cu argumente pro şi contra.Ia-ţi timp să studiezi o temă anumecitind articole şi cărţi pe subiectul respectiv.Există cărţi de valoare ce oferă răspunsuri inteligente la întrebările ce ne interesează. Mari savanți creștini au abordat deja multe dintre obiecțiile aduse creștinismului.
Apoi, este bine să fim conştienţi şi de faptul că certitudinea absolută este o aşteptare nerealistă. Cunoaşterea umană este limitată şi incapabilă de a înţelege pe deplin realitatea. Este recomandata ne dori certitudini rezonabile în privinţa subiectelor ce ne interesează.

Timothy Keller, un apologet de seamă al creştinismului, oferă o perspectivă notabilă:
„O credință fără dubii este asemenea unui organism fără anticorpi. Oamenii care merg voios prin viață, prea ocupaţi sau indiferenţi pentru a pune întrebări dificile aupramotivelor credinţei lor, se vor găsi ei înșiși fără apărare împotriva experienției tragediei sau a întrebărilor cercetătoare ale unui sceptic inteligent. Credința unei persoane se poate prăbuși aproape peste noapte dacă a eşuat de-a lungul anilor să-şi asculte cu răbdare propriile îndoieli, care ar trebui să fie eliminate numai după o lungă reflecţie.”

Aşadar, dacă acum credinţa ta se luptă, înseamnă că ai nevoie de noi profesori. Înseamnă că este timpul să accepţi provocarea de a gândi şi de a studia mai mult. N-ar trebui oare ca un creştin în dezvoltare să aibă şi o înţelegere în dezvoltare?Îndoiala poate conduce la o credinţă temeinic argumentată, mai puternică şi mai convingătoare.

Surse:
1. Lee Strobel, The Case for Faith (Grand Rapids, Mich.: Zondervan, 2000), 316.
2. William Lane Craig, Hard Questions, Real Answers (Wheaton, Ill.: Crossway Books, 2003), 31
3. Timothy Keller, The Reason for God, (Riverhead Books, New York, 2008), p. xvii.