Întrebat într-un interviu TV ce i-ar spune lui Dumnezeu la porțile raiului, Stephen Fry, personalitate celebră ca scriitor și comedian, a dat un răspuns care a ajuns viral: „Aş spune: cancer osos la copii? Ce înseamnă asta? Cum îndrăznești? Cum îndrăznești să creezi o lume cu atâta suferință pentru care nu este vina noastră? Nu este corect. Este cu totul rău, extrem de rău. De ce ar trebui să respect un Dumnezeu capricios, nedrept, stupid care creează o lume plină de nedreptate și durere? ”

Fry este convins că Dumnezeu nu ar putea răspunde la întrebările sale. De fapt, răspunsul lui, exprimat cu pasiune, se vrea a fi un argument pentru ateismul său. Suferința din lume, oribilă în foarte multe ocazii, face imposibilă existența unui Dumnezeu iubitor, cu putere nelimitată.

Noroc sau ghinion?

Dar care este răspunsul ateismului la problema suferinței? Richard Dawkins, renumit biolog evoluționist, afirmă foarte clar: „Într-un univers de electroni și gene egoiste, forțe fizice oarbe și replicare genetică, unii oameni vor avea de suferit, alții vor avea noroc, și nu veți găsi niciun rost în el, și nici dreptate. Universul pe care îl observăm are exact proprietățile pe care ne-am aștepta să le aibă dacă, în esență, nu există niciun proiect, niciun scop, niciun rău, niciun bine, nimic altceva decât indiferență nemiloasă.”

Într-un univers eliberat de prezența lui Dumnezeu, concepte precum bine, rău sau dreptate nu-și mai au locul. De ce? Pentru că universul este impersonal și indiferent față de aceste preocupări. Soluția ateismului, în versiunea lui Dawkins, este aceasta: Ghinion! Se întâmplă și lucruri rele! Descurcă-te cum poți!

Subiectiv sau obiectiv?

Fry introduce în răspunsul său o perspectivă morală. El cataloghează ca rău absolut cancerul osos la copii și orice formă de suferință nemeritată. De ce Fry și majoritatea ființelor umane au sentimente de indignare la suferința și nedreptatea din lume?

Dar cum putem ști dacă ceva este, din punct punct de vedere moral, bine sau rău? Pe ce se bazează convingerea noastră că acte precum tortura unui copil nevinovat, violul, crima, rasismul, și alte lucruri sunt imorale într-un mod obiectiv? Prin „obiectiv” ne referim la acte care sunt imorale într-un mod care trece dincolo de opinia personală sau preferințe; acestea sunt imorale, indiferent dacă cineva crede că sunt sau nu.

În Creștinismul redus la esențe, C.S. Lewis descrie propria sa convertire de la ateism la creștinism, pornind tocmai de la argumentul lui Fry: „Argumentul meu împotriva existenţei lui Dumnezeu a fost că universul părea foarte crud și nedrept. Dar de unde am eu ideea aceasta de drept şi nedrept? Un om nu spune că o linie este strâmbă decât dacă are o idee oarecare despre ce înseamnă o linie dreaptă. Cu ce am comparat eu universul atunci când am spus că este nedrept? Dacă toate lucrurile sunt rele și fără sens, de la A la Z, de ce eu, care ar trebui să fac parte din ele, descopăr că am o reacție atât de violentă împotriva lor?

Desigur, aș fi putut renunța la ideea mea de dreptate spunând că nu era decât o idee personală. Dar dacă aș fi făcut așa, atunci argumentul meu împotriva lui Dumnezeu s-ar fi prăbușit – pentru că argumentul se baza pe afirmația că lumea este cu adevărat nedreaptă, nu doar că lumea se întâmplă să nu fie pe placul capriciilor mele personale. Astfel, în însăşi încercarea de a demonstra că Dumnezeu nu există – cu alte cuvinte, în încercarea de a dovedi că întreaga realitate este lipsită de sens – m-am văzut forţat să presupun că o parte a realității – și anume, ideea mea de dreptate – are sens. În consecinţă, ateismul se dovedește a fi prea simplu.”

Fără Dumnezeu nu există valori morale obiective. Dacă Dumnezeu nu există, rămân doar opinii emoționale. Dacă există ceva despre care spunem că este rău, trebuie să admitem și existența a ceea ce este bine. Existența binelui implică o lege morală, absolută și neschimbătoare, pe baza căreia diferențiem între bine și rău. O lege morală absolută necesită un legiuitor moral absolut, acesta fiind Dumnezeu - Cel pe care ateul încearcă să-L infirme.

O lume defectă

Argumentul lui Fry transmite ideea că lumea care există este așa cum a intenționat-o Dumnezeu să fie. El presupune că suferința nemeritată și îngrozitoare este creația deliberată a lui Dumnezeu. Creștinismul afirmă că Dumnezeu a creat o lume bună și perfectă, dar după intervenția păcatului în lume, nimic nu este pe deplin așa cum ar trebui. A-L învinui pe Dumnezeu pentru dezastre naturale și cancerul copiilor este ca și cum ai da vina pe proprietar după ce chiriașii i-au distrus casa.

Potrivit credinței creștine, această lume nu este ceea ce Dumnezeu a intenționat să fie. El nu a abandonat umanitatea atunci când a ales greșit, ci a pășit în istoria noastră. Isus a trăit o viață de dragoste, și a murit pe cruce pentru a aduce iertare și reconciliere. El promite un viitor în care răul este în cele din urmă înfrânt.