Scrisorile

1. 2013. Văzusem în News Feed că mai mulți prieteni din lista de Facebook dădeau share la ,,Scrisoarea lui Charlie Chaplin către fiica lui”. Titlul nu mi-a captat atenția întrucât credeam că deja mi-e cunoscut genul ăsta de lucruri siropoase a căror sursă nici nu o putem verifica. Genul acela literar frecvent întâlnit în prezentările de tip Powerpoint pe care cei de peste 52 de ani (care încearcă să prindă tehnologia din urmă) încă ni le trimit prin e-mail, acum transferate în ,,articole” de pe site-uri care își vând ,,marfa” prin titluri care încep: ,,Emoționant!” sau ,,La început pare o banală scrisoare, dar dacă citești până la final...Wow!”.

Prea multe vorbe de duh concentrate pe slide pătrat, menite ca la final să îi smulgă patru lacrimi gospodinei care stă în fața monitorului, înainte ca ciorba să dea pe foc. Nu am apăsat pe niciunul dintre linkuri, mai ales că apoi am văzut că simultan începuseră să apară publicații insistente cu scrisorile lui Albert Einstein sau chiar Alexandru Vlahuță către fiicele lor.

Tot în 2013, eram într-un taxi. La radio, crainicul - de obicei pus pe șotii - citește scrisoarea de care mă tot ferisem. Am ascultat. Deja ajunsesem la destinație, dar am așteptat să fie citită până la capăt. Încă nu am verificat până azi dacă scrisoarea e autentică, dacă a fost scrisă chiar de Charlie Chaplin către fiica sa Geraldine. Poate e doar un stil literar. Nu știu, dar nu mi-a părut deloc rău că am auzit-o, iar ciorba nu a dat pe foc.

2. Taylor Smith, o fetiță de 12 ani din Tenesee, SUA, și-a adresat două pagini ei înșiși, pentru când va fi împlinit 22 de ani. Au fost notate pasiunile ei, aspirații și încurajări pentru Taylor, cea de peste 10 ani. Scrisoarea a fost pusă într-un plic și nu trebuia deschisă decât de ea în anul 2023. Din cauza unei pneumonii fetița a decedat, și la început de 2014 scrisoarea sa a fost oferită publicului de către părinți, și citită de (zeci de) mii de oameni. Am citit-o și eu.

Destinatarul

Cui i-ai adresa o scrisoare de acest gen? Viitorului ,,tu” căruia să-i amintești cine ești azi și căruia să-i prezinți ,,To-do-List”-ul pentru viitor ? ,,Tu”-lui din trecut, fix înainte de a lua decizia aceea de care ești sigur că ți-a schimbat viața? Mai așteptăm ceva ani până acumulăm experiență ca să putem concentra gânduri pentru viitorii copii, nepoți?

Ce ai scrie?

Ce e - e, ce nu e - nu e.

Motivul pentru care am menționat scrisorile lui Charlie Chaplin sau a lui Taylor Smith a fost următorul: fiecare autor al fiecărei scrisori încearcă să redea din ceea ce a acumulat până la acel moment și să îmbunătățească viața cititorului. Ceea ce mi-a plăcut la ambele scrisori este că nu încearcă să prezinte formule. Acei ,,cinci pași prin care poți avea o viață reușită” sau ,,șapte trepte pentru a-ți ierta trecutul” nu există pe acele pagini. Evită formule, dar persoana care scrie are credința că acele cuvinte au puterea de a schimba sau cel puțin de a influența persoana care citește. Un fel de ,,freeze” al prezentului meu (care pentru tine e trecut) pe o foaie de hârtie pe care tu să-l preiei în prezentul tău (ceea ce pentru mine acum înseamnă viitor).

Îți propun să vizionezi timp de 6 minute și 47 de secunde o prezentare Ted (poți activa subtitrarea în limba română) pusă la finalul articolului, a Prof. Dan Gilbert - psiholog sociolog american, profesor de psihologie la Universitatea Harvard. Tratează subiectul luării deciziilor și vom reține în final că o constantă sigură în viețile tuturor este însăși schimbarea.

Dragă eu, de peste 5 ani (adică vârsta la care am învățat să citesc),

A nu lua o hotărâre sau a o amâna este de fapt tot o decizie. Vei auzi asta de multe ori, și chiar așa e. Vei fi într-o continuă schimbare, iar ceea ce ești azi nu mai ești mâine. Asta înseamnă vești bune. :) Dar, pe de altă parte, ratarea ”momentului” înseamnă de cele mai multe ori chiar ratarea lui, oricât de mult ai încerca să nu crezi asta. Deciziile bune sunt cele mai bune când sunt luate la timp. Pe unele le poți prinde din urmă. Pe altele nu - de cele mai multe ori. Responsabilitatea trebuie purtată și cât mai multe lecții trebuie învățate, dar nu e indicat de lăsat loc pentru stafii ale trecutului care să tortureze prezentul. Fiecare zi e bine de trăit la timpul ei - ,,One day at a time”, cum zice francezul.

Sunt zile în care trebuie să intensifici eforturile ca să predai, de exemplu, un proiect la timp sau să salvezi reputația ori viața cuiva. Dar și zile în care neluarea unei decizii nu îți va aduce aparent niciun dezavantaj. S-ar putea totuși, să nu știi ce ratezi atunci când, să zicem, crezi că nu ai bani îndeajuns ca să mergi până la Tulcea la nunta unei prietene dragi din facultate, sau să nu cedezi locul tău din avion doamnei care stă două rânduri mai în fața fiicei sale, care are locul lângă tine.

Dacă alegi până la urmă să mergi la acea nuntă, s-ar putea să întâlnești pe cineva care să îți schimbe cursul vieții, chiar dacă tu plănuiai să te muți în Australia, de exemplu. Dacă vei avea inițiativa schimbului de locuri din avionul cursei București - Zürich ai putea descoperi un om tare interesant cu care ai putea avea una dintre cele mai frumoase discuții purtate în aer, și asta pentru că persoana interesantă a ales să deschidă discuția facând o remarcă legată de un film cu Chalie Chaplin ce rula, întâmplător, pe ecranele din avion.

Viața înaintează anevoios când îi agățăm mulți ,,dacă” de coadă. Când Planul A nu a intrat în funcțiune, bucură-te de Planul Ț și desfășoară-l, îmbunătățește-l cu sârguință. ,,Ț” nu este mai ,,prost” decât ,,A” doar pentru că e mai la coadă în alfabet. E lecția învățată cu colegii de clasă, la strigarea catalogului. Nu poți trăi totul în același timp. Construiește-ți planul vieții în fiecare zi, ia-ți timp de respiro, dar a și onora unele invitații, și de a interacționa - uneori în ciuda reținerilor - cu ceea ce au lăsat unii în urmă, inclusiv Charlie Chaplin.

Și nu uita să-ți scrii din când în când. Dacă ți-ai scris azi, mâine vei putea să tai, să corectezi, să îmbunătățești - în caz că nu-ți place. Însă ce nu ți-ai scris ieri nu va mai fi niciodată la fel răspoimâine. Nu uita totuși, să citești ce ai scris măcar de două ori înainte de a apăsa ,,send”.

Cu drag,
Tu - de acum și nu de peste cinci ani.