O veche poveste japoneză vorbește despre un războinic samurai care l-a provocat pe un maestru Zen să îi explice ce inseamnă rai și iad. Călugarul însă i-a răspuns cu dispreț: «Ești un mocofan - n-are rost să-mi pierd vremea cu unul ca tine!»

Simțindu-se ofensat, samuraiul s-a înfuriat cumplit, a scos sabia din teacă și a strigat: «Te-aș putea omori pentru obrăznicia asta!» «Acesta e iadul!», a răspuns calm calugărul. Uluit să constate realitatea în spusele maestrului care își îndreptase atenția asupra mâniei ce-l cuprinsese, samuraiul s-a liniștit, și-a băgat sabia în teacă, a făcut o plecăciune și i-a mulțumit călugărului că l-a luminat. «Iar acesta e raiul», a spus călugărul.

O educație timpurie care să vizeze dezvoltarea competențelor emoționale și sociale ale copiilor poate oferi premizele unei dezvoltări armonioase.

Capacitatea copiilor de a-și conștientiza trăirile emoționale, de a le gestiona în mod adecvat sau de a-și face prieteni sunt cel putin la fel de importante ca și abilitățile intelectuale. Cercetările au dovedit că nu este suficient să dezvoltăm doar capacitățile intelectuale ale copiilor.

Modalitățile prin care îi încurajez să se manifeste sunt:
• desenul
• plastilina
• comunicarea liberă
• jocul de rol

Funcţia terapeutică a jocului este deosebit de importantă, constând în structurarea şi împlinirea Eu-lui. Dacă nu creativitatea, cel puţin imaginaţia este necesară fiecăruia dintre noi în condiţiile vieţii obişnuite. Jocul contribuie la construirea şi redescoperirea sinelui prin prisma capacităţii de a visa, de a imagina.

Prin joc se produce o echilibrare emotională, dat fiind faptul că lumea imaginară este controlabilă, astfel încât copiii se descarcă energetic şi rezolvă anumite conflicte. E important ca momentele în care copilul trăieşte emoţii negative să fie folosite ca un context de învăţare. Prin joc pot fi încurajate şi întărite comportamentele adecvate. Copiii care sunt frustraţi, furioşi sau iritabili pot învăța prin joc să lucreze pentru exprimarea verbală şi nonverbală a emoţiilor trăite. Sunt ajutaţi să găsească soluţii prin care să se liniştească atunci când sunt furioşi.

Întâlnirile sunt structurate în funcție de scopul propus, respectiv:
• Înțelegerea propriilor emoții
• Învățarea unor concepte ce contribuie la dezvoltarea competențelor sociale, prin jocul de rol
• Exprimarea creativității prin desen, joc cu plastilina sau jocuri libere.

Competențele dobândite conduc către - Inteligența Emoțională. Componentele Inteligenței Emoționale sunt:
• abilitatea de a înțelege și interpreta adecvat emoțiile proprii și ale celorlalți;
• abilitatea de a conștientiza și de a manifesta emoții care pot facilita gândirea;
• abilitatea de a înțelege corect informațiile cu încărcătură emoțională și de a folosi eficient cunoștințele legate de emoții;
• abilitatea de a gestiona propriile emoții în vederea dezvoltării intelectuale, emoționale și atingerii stării de bine.

Inteligența emoțională din viața adultă își are originea în dezvoltarea competențelor emoționale și sociale în perioada preșcolară, aceasta fiind o perioadă de achiziții fundamentale în plan emoțional, social și cognitiv. Studiile au demonstrat că Inteligența Emoțională poate fi îmbunătățită semnificativ, tocmai pentru că poate fi puternic modelată de influențele provenite din mediu. Acest lucru facilitează intervenția în vederea dezvoltării și optimizării competențelor emoționale și sociale.

Știm că ceea ce ne aduce împreună, ceea ce ne leagă de copilul nostru, și pe copil de prieteni și un grup de altul, sunt emoțiile. Împartășim emoțiile unii cu ceilalți și încercăm să negociem aceste emoții într-un complex de relații

Utilizarea eficientă a informațiilor cu încărcătură emoțională are un rol deosebit în procesul adaptării și în atingerea confortului emoțional personal. Competențele emoționale stau la baza încrederii în propria persoană. Stima de sine, imaginea de sine, capacitatea copiilor de-a rezolva sarcinile școlare sunt dependente atât de competențele emoționale cât și de competențele sociale. Legătura dintre aceste competențe este gestionarea lor, deoarece reglarea propriilor emoții și ale celorlalți este deosebit de importantă pentru inițierea și menținerea relațiilor sociale.

Daniela Butușină a absolvit Facultatea de Psihologie din cadrul Universității din Pitești, specializându-se în in dezvoltarea competențelor emoționale la copii. De asemenea, Daniela este actriță la Teatrul Alexandru Davila din Pitești.