Despre dor. Oriunde și mereu aici.

„Apele cele mari nu pot să stingă dragostea, şi râurile n-ar putea s-o înece.” (Cântarea Cântărilor, 8:7)

Cu siguranță ne-am pus de multe ori întrebarea dacă am face față unei relații sau unei căsnicii la distanță. Am auzit despre familii în care soțul/soția a trebuit să își părăsească județul sau țara, pentru a le oferi celor rămași acasă un trai mai bun. Însă, din păcate, am cunoscut și oameni care au pus punct unei relații din cauza distanței dintre ei, și mai ales, din cauza dorului.

Ne gândim că dorul ar fi prea apăsător dacă nu am mai fi aproape de persoana iubită. Ne gândim la dor ca și cum ar fi un obstacol, o barieră între noi și cei pe care nu îi vom mai putea vedea atât de des precum ne-am dori.

Dorul apare atunci când el/ea se distanțează, fizic, spiritual ori ambele. Dorul e năzuință întrupată pe dinăuntru. Și doare, este adevărat. Dar cine a spus că într-o relație nu există ploaie? Tocmai dorul este ploaia care curăță și care îi face pe cei doi să crească în iubire, chiar și la distanță.

Tocmai dorul este cel care leagă și clădește. În dor, oamenii se descoperă și curg simțiri. Curg momente de sinceritate și curg emoții. Dorul e un dar, nu stavilă.

O dragoste la distanță devine statornică atunci când îți este dor de omul pe care-l porți în tine. Fiindcă a iubi cu adevărat o persoană înseamnă ca ea să se afle oriunde și mereu aici. Aici, în inimă. Aici, în gândurile tale și în dorul tău.

Lipsa dorinței de a revedea omul drag este un semn clar că acea relație, de fapt, nu există. E amăgire și putem spune că amăgirea aduce tulburare. Nu am auzit pe nimeni care să iubească o persoană și să spună că nu i-ar fi dor de aceasta, dacă ar trebui să plece pentru mai mult sau mai puțin timp.

Dorul e cea mai frumoasă rugăciune pentru om, către Dumnezeu. Persoana plecată departe va simți această rugăciune și dorul va fi punte a celor mai prețioase trăiri.

Prin urmare, să nu ne temem de a ne fi dor și să nu cădem în întristare. Să credem cu tărie în sentimentele plăsmuite în sufletele noastre, fiindcă existența acestora ne va aduce mari bucurii. Ne vor apropia într-un mod tainic și uluitor, ne vor face nu doar să privim dragostea, ci să o și trăim cu încredințare, mângâiere și răbdare.

notează articolul

Astăzi tu ești profesorul!

8

Nota de mai sus este media tuturor notelor acordate de cititori. Îți mulțumim!

adaugă o părere