Deși poate nu ne place să recunoaștem, cei mai mulți dintre noi experimentăm momente în care privim rugăciunea ca pe o sarcină care trebuie îndeplinită. Suntem deja foarte ocupați. Suntem obosiți. Sau poate că ne este greu să găsim timp doar pentru noi.

Aceste motive pot reprezenta dealuri sau chiar munți de urcat pentru a păstra o viață de rugăciune consistentă și eficientă. Și totuși, atunci când vrem să facem ceva, ne găsim timp pentru acel lucru. Dacă vom analiza mai atent, vom găsi alte motive mult mai adânci pentru care rugăciunea nu pare atât de atrăgătoare. Printre ele, demne de a fi amintite sunt următoarele:

Nu primim răspuns imediat

Oamenii sunt obișnuiți să aibă rezultate rapide și să facă trei până la cinci lucruri în același timp. Rugăciunea reprezintă exact opusul. Ea ne cere să ne liniștim sufletul. Nu știm dacă vom primi un răspuns la problema arzătoare pe care o avem sau cât va trebui să așteptăm. Conceptul rugăciunii pune decizia în mâinile altcuiva decât ale noastre.

Dar dacă stăm și reflectăm, ceea ce primim în urma rugăciunii ne ajută și vindecă mai mult și mai bine decât orice soluție temporară pe care am aplica-o de unii singuri. Dumnezeu știe ce avem nevoie cel mai mult și ceea ce ne oferă nu este superficial. Chiar și momentele de liniște pot face parte din ceea ce avem nevoie.

Nu ne identificăm cu semenii nostri

Câteodată este greu să simțim ce simt alții pentru că suntem atât de prinși în propriile vieți și probleme. Și poate deși ne pasă de greutățile prin care trece semenul nostru, nu ne pasă îndeajuns de mult încât să ne luăm timp pe care să-l investim în rugăciune serioasă pentru el. În mod ironic, pe cât ne rugăm mai mult pentru cei din jur, pe atât ne va păsa mai mult de ei.

Pe de cealaltă parte, unii dintre noi se pot simți copleșiți de lungimea listei de rugăciune. Este bine și normal să o scurtăm atunci când simțim că este prea lungă sau epuizantă. Sau putem împărți persoanele pentru care ne rugăm pe zile. Sau putem lua câteva zile de repaus. Nu trebuie să încercăm să salvăm lumea. Și nu trebuie să ne simțim vinovați atunci când avem grijă de sufletul nostru.

Uităm de măreția puterii lui Dumnezeu

Câteodată nu realizăm sau uităm cât de multe poate face Dumnezeu chiar dacă nu ne-a răspuns la rugăciune. Ajungem să nu ne dorim să investim timp și energie emoțională dacă considerăm că investim în van. Credința este un lucru pe care trebuie să alegem să-l cultivăm în mod activ. Israeliții rememorau intenționat momentele în care Dumnezeu a lucrat pentru ei pentru a-și aminti de iubirea și puterea Lui. Amintește-ți de momentele în care L-ai văzut la lucru sau de mărturiile altor oameni. Spune-ți că același Dumnezeu este cu tine astăzi. Poate că nu pare că răspunde, dar este acolo. Și poate acționa instant așa cum a făcut-o și în trecut.

Credem că Dumnezeu măsoară timpul

Indiferent că am fost sau nu crescuți așa, mulți dintre noi cred că există un anumit timp standard pe care trebuie să-l petrecem cu Dumnezeu și într-un fel anume. Majoritatea oamenilor perfecționiști gândește astfel - ei sunt preocupați mai de grabă cu aspectul de „a face” decât cu cel de „a fi”, și cred că și Dumnezeu este la fel.

Suntem oare cu ochii pe ceas când petrecem timp cu prietenii nostri pentru a ne asigura că stăm cu ei o anumită perioadă de timp sau pur și simplu ne simțim bine? Suntem oare fericiți atunci când trebuie să plece mai devreme? Lucrul pe care îl simțim atunci când suntem în preajma lor este cât de legați suntem de ei. Similar acestei situații, lui Dumnezeu îi place să petreacă timp de calitate cu noi. Chiar și cinci minute pot fi mai încărcate de însemnătate atunci când sunt petrecute din toată inima, decât o oră petrecută doar de dragul de a spune că ne-am rugat.

Ne-am obișnuit cu ideea

Ca s-o spunem pe cea dreaptă, rugăciunea poate fi foarte ușor luată de-a gata, pentru că este mereu la îndemâna noastră. Mulți creștini temerari riscă să ia rugăciunea ca pe ceva obișnuit, pentru că au auzit de ea de foarte multe ori.

Dumnezeu este descris ca fiind cel mai bun prieten al nostru și cel mai apropiat confident. Dar ne dăm noi oare seama cât de extraordinar este că El chiar își dorește să fie prietenul nostru? Și nu doar orice fel de prieten, ci unul care ne este mai aproape decât oricinea altcineva și a cărui prezență este necondiționată?

Să nu lăsăm ca familiaritatea noastră cu ideea că Dumnezeu ne iubește să ne împiedice să realizăm cât de extraordinar este acest privilegiu. Creatorul tuturor lucrurilor a investit mult interes în starea noastră sufletească, gândurile și evenimentele din viața noastră. Îi pasă chiar și de acele mici lucruri insignifiante de care ne legăm atât de mult. Îi pasă de noi mai mult decât îi pasă persoanei care ne iubește cel mai mult pe acest pământ. Iar acest lucru este nemaipomenit.

Maya Angelou s-a exprimat foarte frumos, spunând: „Dumnezeu mă iubește. Încă mă copleșește faptul că această forță care a făcut frunzele, insectele, apele și pe tine, mă iubește.”

Pentru a arăta măreția iubirii Sale, Dumnezeu chiar își dorește ca noi să îi cerem lucruri. Privit dintr-o altă perspectivă, El este Regele care nu are nevoie de nimic de la noi. Ar avea orice drept să  ne ceară lucruri. Am putea crede că, în poziția de slujitori ai Lui, nu ne-ar fi permis să cerem decât anumite lucruri de la regele nostru, cum ar fi cele care țin de viață și de moarte. Dar ne putem imagina oare un rege care se bucură de fiecare dată când slujitorii Lui caută să stea în prezența Lui fără niciun motiv? Un rege care ascultă cu băgare de seamă la fiecare cerere, indiferent cât de mare sau mică, și o împlinește cu plăcere?

Aceasta nu este un comportament normal față de slujitori. Doar prietenii sunt tratați astfel. Și copiii sunt tratați asemănător. Creatorul universului nu trebuie să ne invite să petrecem timp cu el. El nu are nevoie să tânjească după comunicarea noastră cu El. Comunicare cu El nu este o obligație, ci un cadou.

În același fel, rugăciunea nu este doar un privilegiu, ci și o necesitate. Câteodată când nu ne rugăm simțim nevoia să ne cerem scuze nu numai în fața lui Dumnezeu - care din fericire nu ne poartă pică pentru acest lucru - dar și propriei persoane. Simțim că am pierdut un moment în care ne-am fi putut bucura de pacea și ajutorul de care aveam nevoie.

Îl folosim pe Duhul Sfânt drept ajutor

Din punct de vedere fundamental, rugăciunea poate deveni o sarcină atunci când o privim ca pe ceva ce trebuie făcut. Există momente în care ne simțim complet recunoscători pentru darul rugăciunii. Dar există și momente în care aceasta este percepută ca pe o sarcină care trebuie tăiată de pe listă. În momente ca acestea trebuie să ne amintim ce înseamnă rugăciunea cu adevărat. Dacă vom reuși acest lucru, există șansa de a nu mai simți că este un lucru care trebuie făcut, ci că este un lucru pe care dorim să-l facem.

Cu toate aceastea, tot vor mai exista destule momente în care rugăciunea va fi resimțită drept o sarcină. Precum spunea și Pavel, duhul este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă. Este foarte ușor să ne întoarcem la obiceiul de a lua rugăciunea de-a gata dacă suntem nerăbdători sau ne este distrasă atenția.

Din fericire, nu trebuie să trăim cu regrete. Dumnezeu este plin de milă și înțelege încercările prin care trecem ca ființe omenești. Dar în timp ce carnea este neputincioasă, duhul trebuie să se specializeze în rugăciune. În afară de faptul de a ne aminti care este frumusețea rugăciunii, putem să cerem prezența Duhului Sfânt - care locuiește în noi - pentru a ne ajuta să dorim să ne rugăm. Îl putem ruga să ne ajute să apreciem acest privilegiu și să descoprim ceea ce ne dorim cu adevărat. Iar El ne va ajuta cu plăcere.

Să nu uităm: merită mereu să ne rugăm!

Sursă: http://www.relevantmagazine.com/god/why-does-prayer-sometimes-feel-so-boring