Procesul maturizării spirituale este însă exact opusul. Începem prin a dovedi o atitudine de rebeliune față de Dumnezeu, gândindu-ne că suntem total independenți de El. Maturitatea spirituală se atinge atunci când recunoaștem dependența totală de El și învățăm să ne bazăm pe El, în loc să ne încredem în noi înșine. Pe măsură ce creștem în relația cu El, realizăm cât de mult avem nevoie de El.
Este destul de greu să înțelegem ce înseamnă și cum arată creșterea spirituală în ciuda tuturor părerilor și învățăturilor primite din dreapta și din stânga. De multe ori, bisericile și liderii acestora se concentrează să-i convingă pe oameni să adere la o biserică și să bifeze căsuța „creștin”. Dar după ce acest lucru de întâmplă, ei nu se mai îngrijesc de noii veniți. Membrii noi se pot numi creștini, dar în majoritatea cazurilor nu știu ce presupune să experimenteze cu adevărat acest lucru zi de zi. A-L urma pe Isus nu este o decizie care trebuie luată o singură dată. Este un proces de creștere continuu, zilnic.
Această creștere este un imperativ biblic. Așteptările exprimate în Scriptură nu sunt acelea de a îmbătrâni frumos unii lângă alții, ci de a crește împreună. Cartea Evrei accentuează puternic acest lucru:
„Asupra celor de mai sus, avem multe de zis și lucruri grele de tâlcuit, fiindcă v-ați făcut greoi la pricepere. În adevăr, voi, care de mult trebuia să fiți învățători, aveți iarăși trebuință de cineva să vă învețe cele dintâi adevăruri ale cuvintelor lui Dumnezeu și ați ajuns să aveți nevoie de lapte, nu de hrană tare. Și oricine nu se hrănește decât cu lapte nu este obișnuit cu cuvântul despre neprihănire, căci este un prunc.” Evrei 5:11-13
Așadar, ce presupune creșterea spirituală în viața creștinului?
1. Să înveți mai mult despre Dumnezeu
Atunci când îți place un anumit lucru, încerci să afli cât mai multe despre el. Imaginează-ți cum ar fi să fii căsătorit și să nu cunoști lucruri banale despre partenerul tău. Nu numai că aceasta ar reprezenta un factor de risc pentru armonia familială, ci ar fi și un indicator al lipsei iubirii. Atunci când nu-L cunoaștem pe Isus, nu cunoaștem Evanghelia și nu creștem în cunoștințe cu privire la ea, putem aveam certitudinea că iubirea noastră pentru El este fie inexistentă, fie imatură.
2. Să explorezi profunzimile teologiei
Precum un copil al cărui regim alimentar se schimbă pe măsură ce aceasta crește, așa ar trebui să se schimbe si „regimul alimentar” al creștinului nou-venit. Împrumutând metafora folosită în 1 Petru 2, începem prin avea cunoștințe „de lapte” despre Dumnezeu și atribuțiile Lui, dar suntem așteptați să creștem. Oricine este creștin de ceva mai mult timp ar trebui să poată „digera” și hrană mai tare. Ar trebui să aibă deja o fundație pe care să poată clădi mai departe.
3. Să nu aștepți să fii hrănit de alții
Prea mulți creștini în ziua de astăzi încă mai vor ca liderul bisericii să-i hrănească cu lingurița: să le spună ce să gândească, ce să citească, etc. Acest lucru nu îi ajută să crească. Ar trebui să căutăm să facem parte dintr-o biserică ce ne oferă provocări, cu o teologie profundă și o predicare a Cuvântului bazată pe Evanghelie. Oricine se consideră creștin de mai mult de un an ar trebui să fie în stare să se hrănească singur, măcar parțial.
4. Să fii autodidact și să îi înveți și pe alții
Este de remarcat faptul că Scriptura așteaptă de la toți creștinii să devină la un moment dat profesori: „ci creșteți în harul și în cunoștința Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos.” (2 Petru 3:18). Nu este necesar ca fiecare dintre noi să urce la amvon și să predice, dar oricine L-a urmat pe Hristos pentru o perioadă de timp destul de îndelungată ar trebui nu numai să poată înțelege Cuvântul Lui, ci să-i și învețe pe alții din el.
Prezentarea și învățarea Evangheliei celor din jur este o așteptare biblică valabilă pentru toți creștinii. Nu toți au darul învățării, dar toți deținem abilitatea de a transmite Cuvântul, a-l împărtăși și a-i ajuta pe ceilalți să crească.
5. Să crești în har
Apostolul Petru ne-a transmis că ar trebui să creștem în har. Acest lucru presupune să împărțim inima noastră cu Dumnezeu. Aceasta nu înseamnă să dorim dreptate și răzbunare în dreptul celor care ne greșesc, ci să ne dorim ca viețile noastre să fie caracterizare de har. Răspunsul nostru automat să nu fie mânia și răzbunarea, ci iertarea și harul. Chiar și atunci când considerăm că oamenii nu le merită. Pentru că, de fapt, acesta este harul.
6. Să te surprinzi dorind să asculți de Dumnezeu
În Evanghelia după Ioan (14:15), Isus spune: „Dacă Mă iubiți, veți păzi poruncile Mele.” Unul dintre lucrurile obișnuite care sunt așteptate de la un creștin care vrea să se dezvolte este loialitatea și ascultarea de poruncile lui Dumnezeu. Nu din datorie, ci din iubire pentru El. Ascultarea noastră trebuie să vină în urma a ceea ce a făcut Isus pentru noi și din iubirea pe care I-o purtăm.
7. Să crești ca persoană
În epistola sa către Coloseni (1:10), apostolul Pavel ne vorbește despre aducerea de roade, iar în epistola către Galateni (5:22-23) prezintă roada Duhului: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine și credincioșia. Una dintre cele mai eficiente metode de a ne măsura creșterea este să ne uităm la roada Duhului în viața noastră. Suntem cu toții diferiți, și cu singuranță în fiecare dintre noi anumite roade din această listă se dezvoltă natural mai mult decât altele.
Bucuria, de exemplu, n-ar reprezenta o problemă pentru tine, în timp ce pentru unii din prietenii tăi ar fi ceva mai greu de atins. Însă lucrul important este următorul: toate roadele ar trebui să fie vizibile nu doar atunci când ne autoevaluăm. Și străinii imparțiali ar trebui să poată observa aceste roade crescând în viața noastră. Dacă oamenii nu pot vedea prezența unei roade pe cât ne așteptăm noi, înseamnă, probabil, că aceea nu crește la fel de mult precum avem noi impresia.
8. Să fii mai puțin interesat de preferințele personale și mai ocupat cu promovarea unității
În epistola către Efeseni (4:13-15), apostolul Pavel declară că unirea credinței și a cunoștinței Fiului lui Dumnezeu ne ajută să ne măsurăm creșterea în Hristos. Războiul preferințelor personale care domină creștinătatea consumeristă nu este un rezultat al maturității, ci dovada lipsei ei. Nu este nimic rău în a încuraja un stil omogen în biserici, dar gradul la care credincioșii se așteaptă sau chiar fac eforturi să schimbe o biserică în funcție de preferințele lor duce deseori la o lipsă acută de unitate.
9. Să fii dispus să propovăduiești adevărul prin iubire
În Efeseni 4:15-16, Pavel ne învață să propovăduim adevărul prin dragoste și să creștem în Hristos. Astfel, întreg trupul se va zidi în dragoste. Acest sfat contravine cu obsesia culturii noastre de a evita orice fel de ofensă. Dar, cu toate acestea, acesta este adevărul lui Dumnezeu. Totuși, el nu presupune să îi atacăm pe cei cu care nu suntem de acord. Pe măsură ce vom crește din punct de vedere spiritual, vom învăța să evităm subiectele sensibile, dar să atingem viețile altor persoane, dovedind mereu o atitudine plină de umilință și de har.
10. Să fii implicat în comunitate și în societate
Autorul cărții Evrei ne încurajează să continuăm să ne întâlnim. Într-o cultură care se îndepărtează din ce în ce mai mult de ideea de a te implica cu regularitate în bunul mers al bisericii, Biblia ne învață că acei creștini maturi care cresc, vor fi consecvenți în a se întâlni. Pentru că suntem cu toții creați pentru a face parte dintr-o comunitate.
* * * * *
Este ușor să ne numim creștini. Este ușor să rămânem în același loc în care ne aflăm acum din punct de vedere spiritual. Creșterea presupune muncă și efort. Trebuie să ne dorim acest lucru. Evanghelia se aseamănă cu mersul la sală: cu cât o folosim mai mult, cu atât viețile noastre se vor schimba și modela mai mult. Dacă o folosim doar o singură dată pe săptămână, vom aștepta mult timp să vedem rezultate. Iubirea pe care I-o purtăm lui Isus ar trebui să ne responsabilizeze să creștem în cunoștințele și înțelegerea persoanei Lui, pentru a ne putea asemăna mai mult cu El.
Articol preluat și tradus de pe: www.relevantmagazine.com
