Știa că se va întâmpla din nou. Își dorea tare mult să o întâlnească, însă, deși de fiecare dată când pornea de acasă era totul în regulă, mai apoi, pe măsură ce se apropia de locul și de momentul întâlnirii, senzația aceea insuportabilă se intensifica peste măsură, simțea că nu mai poate să respire normal, că se prăbușește, că stomacul i se întoarce pe dos, că nu o să mai poată suporta starea aceea de rău, că o să o ia razna. Oscila între a-și continua drumul și a se întoarce acasă. Cel mai simplu era să renunțe, să scape de starea aceea insuportabilă. Însă în felul acesta nu avea nici o șansă să ajungă să vorbeasă cu fata pe care o plăcea. După ce multă vreme atacurile de panică i-au tulburat viața, lucrurile s-au stabilizat atunci când a cerut ajutorul unui consilier și a lucrat împreună cu acesta în vederea depășirii problemei.

Aceasta este doar una din formele de manifestare pe care o poate lua atacul de panică. Însă el poate afecta viața în toate domeniile. Sunt episoade înfricoșătoare, care pot apărea la întâmplare, la muncă, acasă sau în orice alt loc, după ce o persoană este expusă la diverse evenimente declanșatoare. Senzațiile de disconfort se intensifică până ating un punct maxim, după care dispar, cu sau fără ajutor. Persoanele care se confruntă cu atacuri de panică se tem că vor muri și vor căuta cu disperare să evite situațiile în care acestea apar.

Cum recunoaștem un atac de panică? Printre manifestările atacului de panică sunt următoarele simptome: palpitații, ritm cardiac accelerat, transpirație, tremur sau agitație, senzația de lipsă de aer și sufocare, durere în piept sau disconfort, greață și senzație de vomă, senzație de amețeală, dezechilibru, stare de leșin, frisoane sau senzații de căldură, amorțeală și furnicături, senzația de irealitate și depersonalizare, teama de a pierde controlul și de a-ți pierde mințile și frica de moarte. Atacurile de panică durează de regulă între cinci și 20 de minute și deși cel în cauză simte că e în mare pericol, ele nu sunt periculoase și nu vor cauza nici o afecțiune fizică, fiind foarte puțin probabil să fii internat în spital în urma unui atac de panică.

Una dintre presupusele cauze ale atacului de panică sunt interpretările într-o notă exagerat de negativă a semnalelor care vin de la corp. Astfel, semnele de oboseală sau disconfort fizic sunt amplificate prin gândurile catastrofale asociate lor în mintea persoanei respective, ajungând la convingerea că senzațiile prespective le vor cauza moartea. Mintea dezvoltă un automatism, prin care orice semn „neobișnuit” venit din partea corpului va fi imediat detectat și interpretat ca extrem de periculos. Acest mecanism va consuma foarte mult din energia individului, energie care în mod normal ar fi folosită pentru a face față unei situații de pericol extrem. Acest mecanism va fi susținut prin comportamentul persoanei de a evita situațiile care declanșază atacul de panică. Astfel de situații sunt a rămâne singur, a ieși în mijlocul oameniilor, a șofa, a călători, a merge în locul în care a suferit atacuri de panică anterior. Evitarea confruntării cu frica este un factor de menținere al atacurilor de panică. În acest sens una dintre direcțiile de tratament în consiliere și psihoterapie al atacurilor de panică este confruntarea cu frica.

Dacă experimentezi astfel de episoade este recomandat să ceri ajutorul, fie unui medic, fie unui consilier sau psihoterapeut, pentru că ei te pot ajuta să îți redresezi viața.